Decernarea premiilor Oscar, ediţia cu nr. 86, festivitate petrecută în noaptea de 3 martie (ora Bucureştiului) nu a mai frapat precum precedenta. Aceasta este prima ştire care merită a fi consemnată. Vă amintim, cu un an în urmă, thrillerul politic Argo era anunţat, live from the White House, de către Michelle Obama, iar premiul era acordat de către Jack Nicholson. Acum, Will Smith a fost cel care a pronunţat pentru ultima dată And the Oscar goes to… De ce Will Smith şi nu Ben Affleck sau George Clooney? Nu avem idee.
Showul în sine a fost însă agreabil. Nu a fost neapărat o ediţie care să rămână în memoria colectivă, dar a fost o ediţie reuşită fie şi pentru că o gazdă precum Ellen DeGeneres a revenit după şapte ani printre prezentatori şi a făcut-o, ca de fiecare dată, cât se poate de okay. Cu umorul nativ de care beneficiază din plin, cel mai cunoscut personaj gay de la Hollywood a ţinut vie asistenţa, fără mari eforturi. Ba, la un moment dat, le-a oferit şi câteva felii de pizza participanţilor. Spre amuzamentul general, la sfârşit, când trebuia plătit delivery boy-ul, fiecare a dat din colţ în colţ. Evident, Martin Scorsese, Brad Pitt, Angelina Jolie, Meryl Streep, Harrison Ford sau Bradley Cooper – cei care literalmente gustaseră măcar o felie – nu aveau cash la ei. Până la urmă, Kevin Spacey a făcut rost de 20 de dolari…
Cum se poate observa încă din titlu, 12 ani de sclavie s-a impus de la sine, filmul având deja în palmares Globul de Aur şi BAFTA Awards. Ceea ce-l recomanda drept unic favorit. Da, unic, nu este mult spus. De ce? Pentru că nici una din celelalte pelicule nu avea anvergura pe care o caută cei 6000 de electori ai Academiei în fiecare an. Celelalte opt realizări nominalizate la categoria Best picture drama însemnau altceva.
American Hustle ni-l propunea pe Christian Bale, Captain Philips pe Tom Hanks şi Barkhad Abdi, Gravity echivala cu un noian de efecte plus monologul interesant al Sandrei Bulock, Dallas Buyers Club se indentifica cu două recitaluri cameleonice ieşite din comun pe nume Jared Leto şi Matthew McConaughey. Nebraska readucea în prim plan un veteran precum Bruce Dern iar Philomena pe inegalabila Judi Dench. Prin Her îl regăseam pe Joaquin Phoenix care ne ameninţase că se retrage, în sfârşit, The Wolf of Wall Street, după a cincea colaborare Scorsese&DiCaprio, ne certifica un lucru. Din mâna celor doi au ieşit lucruri mult mai bune: Gangs of New York sau Departed, bunăoară.
Aşadar, 12 ani de sclavie ca şi câştigător era cât pe ce să fie scos de pe listă de către casele de pariuri. Miza era însă alta. Oscarul pentru regie care, pentru prima dată în istoria Hollywood-ului, putea să fie atribuit unui artist de culoare. Steve McQueen, londonezul de 44 de ani care dădea viaţă incredibilei poveşti a lui Solomon Northup, se regăsea acum parcă şi el în postura ingrată dar şi dramatică a omului liber de culoare care în perioada pre Războiul Civil încearcă să supravieţuiască ca şi sclav.
Ei bine, nu a fost să fie. Alfonso Cuaron a dublat Globul de Aur şi a amânat premiera unui ”director” de culoare câştigător la Kodak Theater din Los Angeles. A fost, de altfel, singurul Oscar important în dreptul lui Gravity, alte şase statuete tehnice întregind palmaresul celui mai prizat SF al momentului.
Aminteam mai sus de două recitaluri remarcabile în acelaşi film, Dallas Buyers Club. Într-adevăr, Jared Leto şi Matthew McConaughy sunt impecabili şi meritau recompensările de rigoare pentru rol secundar/principal masculin, aidoma şi lui Cate Blanchett care, în Blue Jasmine, îşi mai demonstrează odată talentul ieşit din comun. Nimic surprinzător nici aici, chiar dacă Judi Dench şi Meryl Streep, la a 18-a nominalizare, se aflau pe lista favoritelor. Surpriza a survenit la rolul secundar feminin, tânăra keniancă Lupita Nyong’o luând faţa deja oscarizatelor Julia Roberts şi Jennifer Lawrence.
Altfel, ce-ar mai fi de spus, de adăugat? Italia a câştigat al 12-lea Oscar din 28 de nominalizări prin La Grande Belezza, The Great Gatsby, pentru că a fost lansat tare nefericit, nu şi-a adjudecat decât costumele iar Glenn Close a îndemnat la sobrietate înainte de cel mai delicat moment al serii. Cel în care pe ecran încep să se perinde numele celor ce ne-au părăsit de curând. Printre acestea, câţiva nemuritori: Peter O’Toole, Maximilian Schell, James Gandolfini, Philip-Seymour Hoffman.
Virgil MOCANU
