de Angela Bucur
Nicolae Titulescu, remarcabil om politic, profesor și diplomat român, s-a născut în anul 1882, la Craiova, ca fiu al magistratului Ion Titulescu și al Mariei Titulescu, nepoata pictorului Theodor Aman. A absolvit Liceul Carol I din orașul natal și cursurile Facultății de drept de la Paris, unde a susținut și teza de doctorat. Întors în țară, în anul 1904, s- a înscris în Baroul avocaților din București; fiind în paralel și cadru didactic la Facultatea de Drept de la Iași si apoi de la București. Si-a dorit să fie admis în Partidul Național Liberal și pentru că nu a avut succes, s-a îndreptat spre Partidul Conservator Democrat condus de Tache Ionescu. Ales deputat in 1913 a luptat in parlament pentru alianta Romaniei cu Antanta fiind apoi desemnat membru al Consiliului National pentru Unitatea Romanilor.
Rolul sau a fost important si la Conferinta de Pace de la Paris, unde a semnat, in numele Romaniei (1920) alaturi de Ion Cantacuzino Tratatul de la Trianon, care a dus dupa Primul Razboi Mondial la alipirea Transilvaniei la vechiul Regat. A rezolvat si diferendul cu grofi maghiari din Transilvania, care a durat 12 ani.
In perioada cand a fost ministrul finantelor in guvernul condus de Ionel Bratianu si apoi cel condus de Alexandru a pus accentul pe impozitele directe, a aplicat principiul progresivitatii, munca a impozitat-o cu 16%, iar capitalul imbogatitilor de razboi cu 70%.
Nicolae Titulescu, timp de cinci ani (1922-1929), a fost ambasador la Londra si apoi ministru de externe. Apreciat pentru calitatile sale diplomatice si talentul oratoric a devenit de doua ori, in 1930 si 1931, presedinte al Adunarii Generale a Societatii Natiunilor si, concomitent, membru al Curtii Internationale de Arbitraj. Intre 1932 si 1936, a condus de sase ori Ministerul de Externe, in guvernele national-taraniste si liberale.
S-a distins si prin crearea unor mecanisme de securitate colectiva pentru mentinerea pacii in Europa – cele mai importante proiecte fiind Mica Intelegere (1921) si Intelegerea Balcanica (1934), iar in 1934 a reluat relatiile diplomatice cu Uniunea Sovietica dupa 18 ani de intrerupere.
In anul 1936, dupa participarea la Conferinta de la Montreux, care a stabilit regimul stramtorilor, securitatea Turciei si a regiunii din jurul Marii Negre, a fost inlaturat de la conducerea Ministerului de Externe de catre regele Carol al II-lea (1930-1940).
Nicolae Titulescu, fiind grav bolnav de leucemie s-a stins din viata in anul 1940 si a fost inmormantat in Franta, la Cannes, unde se afla in exil. Ramasitele pamantesti au fost aduse in anul 1992, la Brasov, din initiativa Fundatiei care ii poarta numele.
In acest an, Fundatia Europeana Titulescu in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, cu Academia Romana si Institutul Cultural Roman va organiza sesiuni aniversare, plachete, expozitii cu documente, publicarea unor volume din opera sa, amplasarea de statui in diferite locatii.
Prof. Dr. Adrian Nastase, presedintele Fundatiei Europene Titulescu apreciaza ca Nicolae Titulescu a fost si un bun teoretician al relatiilor internationale si mentioneaza tema “spiritualizarii frontierelor”. El spunea ca in lumea moderna, deplasarea frontierelor cu cativa kilometri in urma unor conflicte armate nu mai are sens – lucru care este cu atat mai valabil astazi.
