3 mai 2018 reprezintă aniversarea de 25 de ani de la stabilirea de către ONU a Zilei Mondiale a Libertății Presei.
Anul acesta Conferința Internațională dedicată Zilei Mondiale a Libertății Presei va fi ținută în Accra, capitala Ghanei și va fi organizată de UNESCO în parteneriat cu guvernul ghanez. Presedintele Ghanei, Nana Akufo-Addo va participa la acest eveniment. zeci de evenimente asemănătoare vor fi organizate la nivel mondial.
Tema generală a conferinței din acest an va fi “Keeping Power in Check: Media, Justice and the Rule of Law.”. Aceasta își propune să analizeze atât interacțiunea dintre mass media și „putere”, cât și rolurile complementare ale acestora în dezvoltarea transparenței și asumării responsabilității în modul de guvernare.
Sunt 18 sesiuni cu teme variind de la interzicerea accesului la internet, la hărțuirea sexuală și protocoalele necesare pentru asigurarea siguranței jurnaliștilor.
In cadrul aceleiași conferințe va fi acordat Premiul Giullermo Cano pentru Libertatea Presei. Anul acesta juriul l-a desemnat castigator pe fotojurnalistul egiptean Mahmoud Abu Zeid, cunoscut sub numele de Shawkan, care se află în arest din data de 14 august 2013.
Articolul 30 din Constituţia României privind libertatea de exprimare este, poate, cea mai puternică lectură pe care o putem parcurge cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei
Art. 30 – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Cât de liberă mai este presa, nu numai în România, ci în întreaga lume? Grea întrebare! Cât de independenți, de liberi mai sunt jurnaliștii? Este presa un instrument de propagandă pentru mai marii zilei? Multe întrebări fără răspuns. Certe sunt doar cifrele, câți jurnaliști și-au pierdut viața în timp ce își exercitau profesia, câte procese au, câte au pierdut, câte au câștigat, care este leafa medie, cât de uniți, de solidari sunt jurnaliștii, cât de educați sunt, cât de ușor de manipulat, câți manipulează la rândul lor, câți sunt în slujba unor servicii secrete, câți sunt sub acoperire?
Vrea cineva să vorbească cu adevărat despre libertatea presei în România? Pe când o dezbatere, o analiză serioasă despre situația în care a ajuns presa?
Pentru ca, libertatea presei este un drept fundamental al omului, recunoscut și protejat prin lege, în majoritatea statelor moderne. Dar ce ar trebui să facem noi, toti, pentru ca libertatea presei să fie reală?
Fiindca ne place, nu ne place, în democrație nu se poate fără presă. De preferat însă o presă de calitate.
