De la dispariţia dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani, planeta nu a mai trecut printr-o perioadă atât de delicată. Asistăm, în acest moment, mai degrabă pasiv, sau pur şi simplu incapabili să mişcăm un deget, la iminenta extincţie a 9000 specii de plante şi 5000 specii de animale.
Toate acestea, pe glob, sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie, principalele cauze fiind distrugerea habitatelor, exploatarea comercială (colectarea de plante, vânat iraţional, braconaj), distrugerile produse de către speciile aclimatizate, poluare.
În paralel, sunt de notorietate problemele stringente intitulate încălzirea globală şi defrişările exacerbate, acestea din urmă generând inclusiv o criză a hârtiei.
Pentru că în cele din urmă, despre asta e vorba în aceste rânduri. De cartea-roman ce a devenit element de lux, criza hârtiei ducând şi la începutul închiderii ziarelor aşa cum au fost cunoscute ele pentru câteva secole. A ziarelor print. Dar nu doar hârtia, devenită ”aur”, a dus lumea spre această imediată realitate. Ci şi ridicarea ignoranţei, a lascivului, ca să nu spunem promiscuităţii, a kitschului la rang de valoare. De aici şi acel ”nu se mai citeşte” beletristică, cu atât mai puţin presă scrisă.
Ca unul care, prin 1992, îmi începeam ucenicia în această ingrată meserie (ce te cam bagă-n pământ până-n 65 de ani), după ce săptămânalul ”Informaţia de Giurgiu” s-a oprit la borna 586, evident că nu pot trăi decât un feeling de frustrare.
Cert este că Informaţia, născută în octombrie 2000, nu a murit până la a împlini 12 ani. Dar nici printre cei ”vii” nu mai este percepută. A trecut, hai să zicem, în criogenare. Altfel spus, ca multe alte print-uri, s-a adaptat vremurilor, urmând a fi citită de acum încolo doar de cei care au acces la un calculator.
Într-adevăr, pentru anul de graţie 2012, este cât se poate de natural ceea ce se petrece. Dar nu pot să nu nostalgiez după linotipurile acelea imense ce dădeau plumbul manipulat zeţarilor, de aici încolo intrându-şi în rol rotativa. Pe de altă parte, e la fel de-adevărat că atunci când te-ndrepţi abrupt spre 50 de ani, şi deci ai revelaţia încheierii tinereţii, nostalgierea se identifică cu idealizarea vremurilor trecute. Or, nu tot ce se tipărea în presa anilor ’90 era credibil şi consistent. Dar dacă a existat un ziar naţional cu tiraj de peste un milion de exemplare, atunci s-a petrecut. În ultimul deceniu al secolului trecut.
În secolul actual, dincolo de faptul că ”Informaţia de Giurgiu” s-a… abstractizat, ca multe alte periodice locale şi naţionale, sintagma ”automatizarea presei” vine să-mi mai producă un disconfort.
Revista Forbes anunţă că a adaptat un soft de inteligenţă artificială pentru a genera automat articole online, primind desigur datele aferente. Dacă până acum, softul cu pricina funcţiona în domenii nişă – sport, finanţe, construcţii, acum, se spune, poate fi folosit şi în articole ce reflectă campaniile electorele din SUA în reţele de socializare precum Twitter.
Altfel spus, media scrisă, probabil de-a lungul următoarelor două generaţii, va elimina din al său lexicon cuvinte precum reporter, redactor, secretar de redacţie. Softurile de inteligenţă artificială ne vor înghiţi pe toţi. Cel puţin în State, cu siguranţă acolo se va ajunge.
În acea lume americană însă, cei care citesc presa pe net nu vor lectura niciodată Faulkner, Hemingway, Dos Pasos sau Whitman. Urâtă lume.
