Ceea ce am auzit încă de pe la sfârşitul anilor ’90, concomitent cu intrarea într-un nou secol, într-un nou mileniu, ni se confirmă deja. Mult mai rapid decât ne-am imaginat vreodată.
Ce ne transmiteau liderii medicinii farmaceutice (şi nu numai) încă de acum 15-20 de ani? Că în foarte scurt timp, antibioticele nu vor mai avea nici un efect. Implicit, multe dintre infecţiile comune nu vor mai avea leac şi vor ucide din nou fără probleme.
Este deja de notorietate că an de an se descoperă tot mai multe tulpine rezistente la antibiotice. Încă o problemă rezidă şi în modul de administrare a antibioticelor. Dacă în unele ţări, ele se eliberează numai cu reţetă, există destule ţări în care pot fi achiziţionate direct. Această folosire largă nu poate decât să încurajeze rezistenţa bacteriilor. Referitor la acestea, antibioticele ucid bacteriile, dar odată cu ele sunt afectate de un nou medicament, găsesc modalităţi noi de supravieţuire.
Nota bene, atât timp cât sunt produse noi medicamente, nu e nicio problemă. Atâta doar că încă din anii ’80, nici o clasă nouă de antibiotice nu a mai fost descoperită.
Una peste alta, ni se relevă un viitor sumbru, în care o simplă tăietură la deget s-ar putea dovedi fatală. Operaţiile banale, ca scoaterea apendicelui, ar putea fi şi ele letale. Toate aceste scenarii pot deveni realitate într-un viitor fără antibiotice.
