După modelul unui templu grec şi având pe faţadă simbolul aquilei romane, Ateneul “Nicolae Bălănescu” a fost construit în doar câteva luni ale anului 1940, în urma gestului filantropic al avocatului Nicoale Bălănescu care a decis să îşi demoleze casa şi cu materialele rezultate să ridice un adevărat templu al culturii giurgiuvene. Aşa a început povestea ateneului giurgiuvean, filială a Ateneului Român, care, până în acel moment, îşi ducea existenţa începută la 1876 în clădirea gimnaziului, cunoscută sub numele de Zalomit. După mai multe destinaţii culturale şi după ce fusese naţionalizat în vremea comuniştilor, ateneul a fost abandonat la începutul anilor ’90 şi lăsat în ruină. S-a degradat rapid şi sigur, mai ales că la construcţia sa au fost folosite atât materiale noi cât şi materiale vechi din fosta locuinţă Bălănescu. După încercări repetate de a fi preluat de Primăria municipiului şi reabilitat, acest lucru a fost posibil într-un final şi astfel a început demolarea şi reabilitatarea acestei clădiri în 2007. Acum doi ani, Ateneul Nicolae Bălănescu a fost inaugurat în prezenţa unor oameni importanţi din cultura naţională şi locală, printre care şi profesorul Ion Mateescu.
Interesant de ştiut este că faţada păstrează înfăţişarea iniţială şi stilul templului grecesc folosit drept model de Bălănescu, iar tocul bisericii laterale este cel original, al fostei uşi a avocatului, refolosită după demolarea casei acestuia. Ateneul găzduieşte acum întâlniri, conferinţe şi seminarii pe teme culturale, concerte simfonice, vernisări de expoziţii, lansări de carte şi diverse alte activităţi, îndeplinindu-şi cu onoare scopul de a fi templu al culturii româneşti.
