…știu când să se retragă de pe scaunul călduț de președinte al Senatului. O astfel de lecție a dat întregii clase politice, cu puțin timp în urmă, Crin Antonescu, cel care a renunțat la funcția de al doilea om în stat. A demonstrat că nu un loc de președinte al Senatului îi asigură un eventual succes atât în alegerile europarlamentare, cât și la prezidențiale.
Odată cu acest al doilea gest de onoare – față de colegii de partid, față de alegători – mai mult ca sigur procentele în sondaje i-au crescut sau îi vor crește. Alegătorii sunt sensibili la asemenea gesturi și tind să încline balanța către asemenea oameni.
Mulți îl vor victimiza într-o oarecare măsură pe Crin Antonescu, vor spune că a fost un gest nobil ceea ce a făcut, și, așa cum s-a întâmplat în ultimul sfert de veac, în toate cazurile, politicienii care au jucat, oarecum, cartea aceasta au avut de câștigat.
Acum, rămâne doar ca și Ponta să își prezinte demisia. Măcar una de onoare. Numai că, în asemenea caz, nu prea există onoare, iar disperarea de a ține sub observație și sub papuc Ministerul de Interne, un minister important pentru orice tip de alegeri, e mult mai mare.
Dacă nu demisionează actualul premier, îl paște, mai mult ca sigur, o moțiune de cenzură. Din care nu se știe cum va scăpa. Chiar și cu UDMR-ul și cu ”colectorii” de fugari din alte partide, majoritatea de care se bucură – spun specialiștii – este una fragilă. Cei care au trădat o dată, o vor face în continuare. Așa că nu se știe, la un moment dat, cum vor vota.
Se va vota, probabil, un Guvern. Care nu mai reprezintă, în niciun caz, speranța oamenilor pusă în ștampila aplicată pe buletinul de vot de acum aproape doi ani. Cel mai probabil, asemenea gesturi vor fi sancționate la următoarele scrutinuri. Vor ieși pe ușa din dos, chiar dacă au în mână pârghiile puterii și ar putea pune să voteze chiar și morții, pentru a-și mai vedea, încă o dată, sacii în căruță.
Dar, până atunci, ieșirea din prima scenă politică a lui Crin Antonescu va lăsa la vedere adevărata valoare a unor politicieni care au fost considerați, cu ani în urmă, oameni de onoare, dar care, acum, pentru o funcție importantă, sunt capabili să se transforme în preș pe care Ponta, Hunor sau cei de teapa lor să își șteargă pantofii prăfuiți de mersul prin aşa considerata falsitate.
Oana Călin
