Proaspăt reîntors din concediul petrecut legal în exotica Thailandă, domnul primar a apelat la un sejur de reconectare la munte. În România, evident, excursia în Austria, la schi, e pe ţeavă. Că tocmai în aceeaşi perioadă se anunţa un cod portocaliu-sângeriu de viscol şi ninsoare, probabil interesa pe mulţi alţii, cu excepţia celui poreclit, cu simpatie, Plimbăreţu’.
În lipsa edilului, am putut admira eficienţa garniturii complete de 4 utilaje de deszăpezire, cu singurul IFRON în funcţiune, cel puţin din judeţ, în postura de navă amiral, secondat de un sprinten tractor U 650, dotat cu una remorcă având un cauciuc desumflat pe dreapta-faţă.
Încheierea etapei întâi, cum ritos explica vicele Popazu, a însemnat curăţarea arterelor principale, inclusiv răzuirea până la binder a asfaltului din faţa Prefecturii şi Primăriei. Că restul oraşului se îneacă sub nămeţi nu cuprinde strategia gândită, după buget, de primarul nostru.
Aşa că, tot localnicul s-a pus, care pe înjurat, care pe cărat zăpadă, care pe telefon să sune un prieten cu buldo. Şi, aici vroind să ajungem, dăm o soluţie la îndemână.
În oraş să fie, la prima strigare, 40 – 50 de Wole, buldoexcavatoare şi alte asemenea, toate aparţinând unor oameni din mediul privat. Şi domnul Barbu aparţine, de facto, aceleiaşi familii profesionale. Numai că, posesor de ML şi vila cu sală de trofee de vânătoare, primar la Giurgiu cu firmele cantonate la Oinacu, fost candidat cu cele mai mari datorii la buget (vreo 800 000 euro, în 2012), domnia sa face dovada unei capacităţi remarcabile de a-şi însuşi avantajele domeniului, fără să se amestece în masa micilor afacerişti.
Dacă, data viitoare, domnul primar ar suna personal posesorii de utilaje, rugându-i să ajute un oraş în nevoie, ar constata, surprins, câtă apreciere şi disponibilitate generează un asemenea gest. Şi ar câştiga, totodata şi pe termen lung, respectul tipic unuia care nu se sfieşte să ceară ajutor unor semeni mai modeşti în etalare.
În compensaţie, cerem oficial lămuriri despre cum e cu activităţile astea distractive, marca PSD, programate când ar trebui sa fie stresul mai mare. Că, gândim noi, dacă şi domnul Ponta se delectează cu un baschet când îl cheamă ţara, trebuie să fie o misterioasă reţetă a succesului, mai secretă şi mai eficientă decât celebra flacără albastră…
PIXU’ CORECT
