Este un lăcaş cald şi primitor. Încă de la intrare, sentimentul care te înconjoară, fie că eşti ortodox, catolic sau de orice altă confesiune religioasă, este unul de pace şi linişte… cu tine însuţi sau cu lumea exterioară. Interiorul bisericii nu trădează greutatea anilor purtaţi de pereţii albi, deşi chipurile blânde ale statuetelor Mântuitorului şi Fecioarei Maria îţi sugerează faptul că se află acolo de o veşnicie.
Exteriorul bisericii este cel care pare desprins dintr-un alt secol, păstrând aspectul clasic al acestor construcţii catolice de secolul al XIX-lea, vopsite în alb, cu o rozetă deasupra intrării şi prevăzute cu storuri din lemn. Biserica Catolică din oraş are o frumoasă istorie, iar construcţia sa se datorează comunităţilor germane şi ungare aflate înGiurgiula sfârşitul secolului al XIX-lea.
Biserica este un frumos edificiu catalogat drept monument istoric, nu neapărat pentru calităţile arhitecturale, cât mai ales pentru contextul ridicării ei şi pentru întreaga poveste ţesută de-a lungul a peste un veac de existenţă.
“Are o istorie mai mult decât centenară şi nu este declarată monument istoric atât pentru virtuţile sale arhitecturale cât pentru faptul că documentează prezenţa unei comunităţi multinaţionale în oraşul comercial-port la Dunăre, unde în secolul al XIX-lea a crescut numărul străinilor de religie romano-catolică, cele mai importante comunităţi fiind germană şi ungară”, ne-a mărturisit muzeograful Emil Păunescu.
La intrarea în biserică stă scrisă, pe câteva paginii albe, istoria apariţiei acestei biserici, înnegrită pe alocuri. Despre aceasta, institutorul Ion Boldescu scria în 1912, în monografia oraşului, astfel: „Prin iniţiativa celor mai de seamă catolici din Giurgiu, s-a înfiinţat în anul 1885, biserica catolică din acest oraş. Biserica e mică, dar bine întreţinută: are un singur preot şi personalul trebuincios serviciului bisericesc. Enoriaşii acestei sfinte biserici se compun din 110 familii creştine catolice, din care: 46 germane, 50 ungare, 6 italiene şi 4 franceze.”
Construcţia bisericii a venit însă după apariţia în 1864 a unei şcoli germane, şi mai târziu, a unei şcoli maghiare mixte. Istoricii ne amintesc şi de faptul că sub acoperişul protector al acestui lăcaş au locuit, între anii 1939-1940, şi 46 de refugiaţi polonezi din Al Doilea Război Mondial.
