Făcând parte dintr-un amplu proiect de investiţii de anvergură, ce cuprindea dezvoltarea urbanistică a întregii zone, actuala Casă a Tineretului a fost creată în urmă cu peste 27 de ani de arhitecţi de seamă ai vremurilor. Atunci, într-un alt regim socio-politic, perspectivele zonei erau privite cu maximum interes şi aveau menirea să înfăţişeze un cartier modern cu ieşire la Dunăre.
Pe lângă vile şi blocuri cu două niveluri, parc şi lac de agrement, hotel, a fost construit şi un centrul cultural destinat tinerilor, cunoscut astăzi drept Casa Tineretului. Însă, momentul decembrie 89 a pus punct dezvoltărilor multilaterale în oraşul nostru ştiut fiind faptul că o serie de investiţii au fost stopate, în diferite stadii de execuţie, iar altele, care susţineau economia şi exportul naţional, precum Şantierul naval, ICMUG, Combinatul Chimic, Textila Dunăreana, Fabrica de conserve au fost pur şi simplu dezafectate şi vândute la fier vechi, zecile de mii de angajaţi de atunci rămânând fără locuri de muncă.
Considerată a fi când în responsabilitatea Ministerului Culturii, când a Primăriei sau a Consiliului judeţean, Casa Tineretului nu a reprezentat, timp de peste 20 de ani, nici un interes pentru oficialităţile giurgiuvene în afară de Dumitru Beianu care a tras un serios semnal de alarmă pe acest subiect. Încercând să valorifice impresionantul edificiu cultural şi a-i da funcţionalitatea menită, Dumitru Beianu a fost sistematic sabotat astfel că, lucrurile au rămas la fel ca la început. O zonă dezolantă, cu multe bălării ce au devenit mediu propice pentru perpetuarea multor specii de jivine, multe gunoaie şi maldăre de moloz. Cât despre scheletul construcţiei, acesta a suportat destule modificări în timp. În afară de capriciile vremii, construcţia, ce s-a dorit a fi atipică din punct de vedere arhitectural, pentru oraşul nostru a devenit şi ţinta celor cărora le-a mai trebuit o cărămidă, o bară de fier beton etc.
Punând în antiteză interesul celor care au iniţiat acest proiect şi dezinteresul celor care au urmat după 89 la frâiele destinelor comunităţii locale, nu putem să constatăm decât un singur lucru. In trecut s-a construit mult, acum nu se mai face absolut nimic. Dacă în trecut, când exista o singură organizaţie de tineret, exista şi gândirea ca aceştia să desfăşoare activităţile specifice, într-un cadru organizat, acum, deşi avem organizaţii de tineret la toate partidele, acestea nu beneficiază de atenţia şi interesul oficialilor pentru nevoile lor. Iar dacă cineva crede că fără a avea salarii bune sau o susţinere financiară puternică din partea familiei, tinerii giurgiuveni pot ocupa vreun loc la terasele centrale acela se numeşte, pe bună dreptate, ipocrit.
Astfel, fără a beneficia de locuri cu destinaţii specifice vârstei – cinematograf, cluburi, locuri de agrement, tinerii noşti sunt, practic, ignoraţi. Cu tot respectul pentru pensionarii oraşului şi munca acestora depusă la temelia cetăţii, dar pentru ei s-au găsit soluţii salutare. Au cluburi moderne atât pentru activităţi cât şi pentru funcţionarea CAR-urilor şi sunt sprijiniţi financiar constant pentru derularea activităţilor. În schimb, tinerii giurgiuveni, nu se bucură de atenţia nimănui.
Mai nou, Clubul Studenţilor Liberali au lansat o petiţie on-line pentru Casa Tineretului. Petiţia se adresează tuturor persoanelor ce îşi doresc să schimbe ceva în oraşul nostru şi anume să schimbe modul în care tinerii sunt priviţi de către autorităţi. „Cred că este timpul ca necesităţile noastre în materie de distracţie şi socializare să fie auzite şi nu numai. Tocmai de aceea aduc în atenţia dumneavoastră necesitatea unui spaţiu dedicat nouă, giurgiuvenilor de toate vârstele, un spaţiu al cărui proiect există încă de acum 6 ani, însă din cauza celor ce nu consideră o adevărată necesitate pentru noi cetăţenii, nu a fost dus la bun sfârşit”.
Cu convingerea că, totuşi, domnul Beianu nu a abandonat ideea, sperăm ca, măcar în viitorul mandat, finalizarea Casei Tineretului să ţină doar de domeniul trecutului.
