“Soţia prietenului din puşcărie” şi “Steaua fara nume” sunt două spectalole care pleacă din start cu un mare avantaj ce nu poate să fie decât pe gustul publicului şi care se află acum în lucru la Teatrul “Tudor Vianu”. Cele două texte dramatice folosite aparţin unor titani, pe numele lor Mihail Sebastian şi Dumitru Radu Popescu, pe ale căror replici două echipe talentate croiesc spectacole ce se doresc a fi de referinţă pentru teatrul giurgiuvean. Aşada e din nou vremea greilor dramaturgiei româneşti la Teatrul “Tudor Vianu”, cu nume mari pe afişul spectacolelor, pornind de la autorii textelor şi încheind cu actori care fie şi-au demosntrat deja înzestrarea artistică, fie se află pe drumul cel bun. Cu zero bani în cont, la momentul la care directorul Ionescu a ieşit în conferinţă de presă şi a prezentat cele două proiecte, dar şi cu riscul de a nu-şi primi salariile, angajaţii şi conducerea teatrului din Giurgiu îşi continuă ambiţiosul demers de a se menţine pe un trend ascendent care a lăsat în urmă premii la festivaluri, invitaţii onorante si pagini de critica semnate de reputaţi oameni de teatru. Şi ce poate aduce succesul garantat al unui spectacol dacă nu un text de milioane interpretat de actori cu experinţă, ghidaţi de regizori tineri care promit? Oferta teatrului giurgiuvean aduce aşadar pentru această lună, premiera “Soţia prietenului din puşcărie”, în regia lui Cătălin Vasiliu, cu Violeta Teaşcă, Vasile Toma şi Mircea Bodolan, directorul Teatrului “Maria Filotti” din Brăila. Destul de zgârciţi cu impresiile şi trăirile lor referitoare la acest spectacol, actorii Violeta Teaşcă şi Vasile Toma prezenţi la conferinţa de presă organizată de conducerea teatrului luni, 11 februarie, ne-au lansat momeala pentru 22 februarie, în timp ce regizorul Cătălin Vasiliu a declarat fără echivoc că acest spectacol este un demers îndrăzneţ şi incitant.
Cât priveşte cel de-al doilea proiect, programat pentru luna martie, mai multe detalii a oferit chiar regizorul. Producţia “Steaua fără nume” va fi montată la Giurgiu, de către tânărul şi talentatul Felix Crainicu, reintors la Giurgiu după experinta cu spectacolul “Lumea se învărte, iar eu stau pe loc”. Acesta s-a arătat destul de încântat de proiectul la care lucrează acum în teatrul giurgiuvean alături de o echipa artistică destul de bogată din care face parte şi “surpriza” pe numele său Cătălin Crişan, absolvent de teatru. Entuziasmat de cele două spectacole, directorul Mircea M.Ionescu mizează pe o prezenţă cât mai mare a giurgiuvenilor la cele două spectacole jucate la Giurgiu. Dincolo de noile proiecte care se nasc în aceste zile în spatele cortinei teatrului, Mircea M.Ionescu a vorbit în conferinţă de presă de luni despre un spectacol vechi, până mai ieri unul chiar de succes, dar care în loc să genereze alte rânduri de aplauze şi de ce nu, alte distincţii, este acum pus în cui din cauza lipsei de profesionalism a actorilor, aşa cum a declarat Ionescu. Este vorba despre “Conu’Leonida faţă cu reacţiunea” care a fost jucat, “jenant de slab”, miercurea trecută la Teatrul Notarra, aşa cum s-a exprimat Ionescu, fapt ce a demonstrat pentru conducerea teatrului o lipsă de seriozitate a Ionelei Nedelea şi a lui Ioan Isaiu. Dincolo de faptul că prestaţia ar fi fost jalnică, cei doi actori ar fi avut se pare şi alte pretenţii financiare, imposibil de satisfăcut în condiţiile în care teatrul trece printr-o perioadă financiară fără precedent. În acelaşi registru financiar, Mircea M.Ionescu a încercat să lamurească, la întâlnirea cu presa, un aspect legat de tarifele pe care le practica regizorii, spunând că teatrul giurgiuvean nu îşi permite să ofere nici măcar un sfert din cât oferă alte teatre de provincie, care ajung să plătească un director artistic şi cu trei sau patru mii de euro. Cât priveşte regizori precum Dabija sau Mălăiele, Ionescu a declarat că sunt plătiţi cu onorarii la care teatrul giurgiuvean nici nu poate visa, de până la 15.000 de euro.
