Relație de respect, cooperare și afinitate reciprocă între două sau mai multe persoane, PRIETENIA ia, întradevăr, naștere, chiar întâmplător! Aceasta nu poate fi programată și, cu atât mai puțin, nu poate fi cerșită. Adică, ea există sau nu.
Spre deosebire de alte sentimente, însă, cum ar fi URA, INVIDIA și LAȘITATEA, PRIETENIA ocupă un loc de cinste și onoare în sufletele celor demni să o descopere, conturând și sudând, în timp, relații trainice, iar cei care se bucură de acest miracol, din ce în ce mai greu de găsit, se pot numi, cu adevărat, niște norocoși și fericiți ai sorții. Fiindcă cel mai mare noroc în viață este acela de a avea prieteni. Iar dacă nu ai prieteni, îți meriți dușmanii.
Astfel, trântind de prea multe ori în nas ușa prieteniei, nu mai poți rămâne un om pe placul celorlalți și, cu siguranță, vei deveni marginalizat și exclus de către semenii tăi, fiindcă nu ai dovedit că posezi acele calități pentru a putea conviețui, în bună înțelegere, cu cei din jur. Iar în cazul acesta, cel care pierde ești doar tu, cu condiția să te ocupi doar de viața ta.
Atunci când, însă, din lipsa capacității de a simți și trăi frumos, în loc să întinzi mâna și să te salvezi, să strigi, pur și simplu, după ajutor, arunci cu nori și intri cu bocanții în viețile altora, categoric lucrurile nu sunt deloc în regulă, iar acolo unde cugetul este întunecat și cuvântul nu pătrunde, mai ai o singură șansă. Până la Dumnezeu, medicul! Dacă și acesta reușește să intre, bineînțeles, fiindcă trântitul ușii în nas a rămas un instinct primar, aproape imposibil de corectat, mai ales de la o vârstă alcătuită doar din ani, fără emoții, bucurii sau împliniri.
Lipsa fericirii naște monștri! Astfel, orice frustrat este un nefericit cu atât mai mult cu cât, în loc să construiască, demolează orice îi stă în cale, doar pentru că a ales să fie diabolic. Iar osteneala cu care a ales să facă acest lucru nu reflectă altceva decât propriul său dezastru existențial, în care cel mai bine a dovedit că se pricepe să se afunde, decât să se ridice.
Iar oricine ar încerca să ceară ceva unui asemenea om, dacă se poate numi așa, ar însemna să se sinucidă, cu bunăștiință. Deoarece, în fața PROSTIEI, chiar și o minte eminentă rămâne fără argumente.
Nina Mițoi
