N-am înţeles reticenţa unor publicaţii locale în a-i divulga vârsta actualului preşedinte al Consiliului Judeţean Giurgiu. Probabil că ăsta e trendul actual… În sfârşit, eu ştiam că doar doamnelor trecute binişor de prima jumătate-a vieţii nu le divulgi ridurile de pe gât. Oameni buni, aici avem de-a face cu un bărbat în toată puterea cuvântului. Mai mult, avem de-a face cu un bărbat încă tânăr. Miercuri, 2 mai, aşadar, Dumitru Beianu a împlinit 47 de ani.
E adevărat, nici nu au fost multe on-line-urile preocupate să însăileze două fraze având ca epilog tradiţionalul La mulţi ani. De ce? Pentru că media locală s-a divizat în ultimele 72 de ore. Mai pregnant ca niciodată. Pentru că Marea Schismă s-a produs. Am avut una în lume, pe la o mie cincizeci şi ceva după Hristos – când creştinătatea s-a împărţit între vestul catolic şi estul ortodox – ei bine, avem una şi la Giurgiu, o mie de ani mai târziu.
Primarul Lucian Iliescu şi preşedintele CJ Dumitru Beianu nu mai sunt în aceiaşi barcă. Sau, dacă vreţi, Beianu nu mai este subordonatul lui Iliescu pe linie de partid. Asta e ştirea care a prins prima pagină a tuturor publicaţiilor, dar a şi bulversat mare parte din urbe.
Şi nu mă refer aici doar la membrii unui partid sau altul. Oameni care nu aveau nici o afinitate politică l-au sunat pe Dumitru Beianu şi şi-au oferit serviciile. Moment, altfel, emoţionant pentru preşedintele CJ care, sunt convins, s-a reîncărcat motivaţional şi în cele din urmă, a primit cu serenitate ziua de naştere aferentă cotei 47. De departe cea mai tulburătoare zi de naştere pe care a ”sărbătorit-o” vreodată.
După cum bine se ştie, pentru candidatura independentă la fotoliul pe care îl deţine acum, a strâns, lejer, peste 9.000 de semnături. Dar nu performanţa de a strânge mai mult decât dublul minim necesar în cazul unui independent a impresionat. Ci expeditivitatea impusă de forţa împrejurărilor. Semnăturile au fost strânse în vreo 32 de ore, de vreme ce liderul PNL Giurgiu anunţase luni la prânz că îl sprijină pe Vasile Mustăţea la Consiliu. Iar candidatura trebuia depusă… a doua zi până-n miezul nopţii. Una peste alta, prima măgărie a fost amortizată, fără nici o urmare. Partida propriu-zisă este pe 10 iunie.
De ce este Dumitru Beianu, în opinia mea, favorit cert la câştigarea unui al doilea mandat? Primul răspuns, aproape instinctiv, deşi sună precum cel mai ridicol clişeu, nu este decât unul: pentru că este cel mai bun.
Un politician veritabil, contemporan mileniului trei, aşa arată. Precum Beianu. Discurs propriu unui bun prieten cu Limba română, vestimentat impecabil în orice împrejurare şi în orice moment, dispus la 14 ore de muncă 24/7, apropiat de oamenii simpli şi problemele lor nu doar la nivel declarativ. E adevărat, Beinau are şi câteva defecte. Mari şi care i-au tot fost reproşate. Nu fură din banul public ”pentru el şi-ai lui”, nu aranjează licitaţii ”pentru ai noştri”, iar colac peste pupăză, mai obişnuieşte să dea şi altora aceiaşi cotă de buget ce ”ni se cuvine nouă”. Imense tare pentru un politician post revoluţie. Cum însă nimeni nu e perfect, nu putem decât nădăjdui că în perioada 2012-2016, Dumitru Beianu va deveni mai înţelept, mai tolerant, mai ”generos cu toată lumea”.
Revenind la un ton mai sobru, în 2009, la un an de mandat, i-am luat un interviu pentru săptămânalul Informaţia de Giurgiu. Îmi amintesc că l-am întrebat ce ar face dacă ar întineri brusc, până în anul 1997, de exemplu, când a intrat în politică la numai 32 de ani. Mi-a răspuns fără să clipească că ar apuca pe alt drum. Ar face cu totul altceva. După care a adăugat că nu arareori se simte stingher între cei ce-l înconjoară. Că nu-i înţelege.
Ei bine, fie că au citit sau nu acel interviu, ”cei ce-l înconjoară” nu l-au înghiţit niciodată din cel mai banal motiv. Pentru că nu le seamănă.
De ce ar continua să fie favoritul principal la conducerea CJ şi de acum încolo, în atari situaţii? Ştiindu-se că electoratul simpatizează cu creştinul mai simpluţ, mai din topor, mai de-al lui? Ei bine, apelez iarăşi la un clişeu des uzitat pentru că nu am ce face. Electoratul (chiar) s-a mai deşteptat. Pe bune. Satele au mai întinerit pentru că cei plecaţi la Bucureşti, prin Spania, Italia sau aiurea se întorc la casa părintească. Or tinerii, adică oamenii până-n 45 de ani, au înţeles să se dezbare de acea prejudecată tâmpită conform căreia nu contează dacă vii sau la nu la vot, nu se schimbă nimic fundamental în România. Oamenii cu viitor, adică cu mulţi ani de viaţă de acum încolo în judeţul Giurgiu, vor veni la urne. Iar când nu numai pensionarii îşi vor exprima votul în număr masiv, multe se vor schimba în întreaga comunitate. Deocamdată însă, tinerii – electori majoritari, vor decide un singur lucru: Dumitru Beianu preşedinte CJ pentru încă patru ani.
Virgil MOCANU