În 2004, an în care îşi publica volumul de poezii „Oraşul cu un singur locuitor”, Matei Vişniec habar nu avea de încărcătura premonitorie a acestui titlu. Peste ani, undeva în sudul României (Matei Vişniec trăieşte în Franţa), la Giurgiu premoniţia lui Matei (am fost colegi de facultate) avea să se materializeze la modul cel mai vulgar cu putinţă.
Totul a început cu o idee de secol XVII, consacrată de J.J. Rousseau (Contractul social) în secolul următor, preluată de liderii partidelor comuniste, erijaţi în singurii cunoscători ai legilor istoriei (!), dar prezentată de P.S.D. ca noutate absolută în varianta „Contractul cu cetăţenii”.
Doar domnia sa, autoproclamatul „primar manager” Nicolae Barbu ştia ce trebuie făcut pentru Giurgiu, nevoile reale ale giurgiuvenilor şi iniţiativele societăţii civile fiind percepute ca simple mofturi.
Aşa cum în ziarele din anii comunismului numele Nicolae Ceauşescu, „conducătorul iubit” apărea de nu ştiu câte ori, în cele mai variate ipostaze, tot aşa şi numele autoproclamatului „primar manager”, Nicolae Barbu a început să apară peste tot în oraşul nostru: prin parcuri, pe clădirea Colegiului Naţional „ Ion Maiorescu”, pe miile de carduri de călătorie gratuite (în loc de numele beneficiarului stă scris „Primar Nicolae Barbu” ) etc.
Acest orgoliu nemăsurat, observabil şi în comportamentul nonverbal – mâinile împreunate sub formă de coif, zâmbetul dispreţuitor etc., nu este o excepţie în rândul liderilor (locali sau naţionali) ai P.S.D., îl întâlnim şi la condamnatul Liviu Dragnea şi la inculpatul şi plagiatorul Victor Ponta, două personalităţi care nu mai sunt de mult agreate în lumea occidentală.
După ce în prima parte a campaniei electorale autoproclamatul „primar manager” a mizat pe faptul că a îndeplinit „pas cu pas contractul cu cetăţenii”- dar în folosul cui? – Acum, în ultimele zile de campanie, aflăm că a pus bazele unei „ dezvoltări durabile” , concept preluat probabil dintr-o lucrare aflată în sertarele primăriei, de vreo 160 de pagini, realizată cu mai mulţi ani în urmă şi la care au lucrat experţi români (printre ei şi Constantin Stoenescu, prodecan al Facultăţii de Filozofie) şi străini. Este vorba acolo tocmai despre „dezvoltarea durabilă” a Giurgiului şi e regretabil că domnul Nicolae Barbu nu a preluat din lucrarea respectivă decât o sintagmă din titlu.
Bazele „dezvoltării durabile” s-au concretizat, în cei 4 ani de mandat ai domnului Nicolae Barbu, în milioane de euro cheltuite aiurea (Centrul de informare turistică, piaţa gross de peşte, construcţia de pe canalul Cama, deja fisurată, pista de atletism înclinată, aşa-zisa toaletare a copacilor, demolarea din greşeală a altui bloc decât cel prevăzut a fi demolat, reabilitarea repetată a sediului P.N.Ţ.C.D. etc.) dar şi în miliardele de lei vechi cheltuiţi de primărie pentru publicitate. Şi asta în condiţiile în care, prin intermediul televiziunile naţionale, „realizările” primarului Nicolae Barbu au făcut deliciul telespectatorilor din toate judeţele ţării, aruncându-l astfel într-un nemeritat con de umbră pe Marius Crăcea. Ce ne mai propune domnul Nicolae Barbu pentru următorul mandat( Doamne fereşte!)?
„Giurgiu – oraş cultural, turistic şi educat.”
Deci, după patru ani de exercitare a funcţiei de primar, tulceanul Nicolae Barbu a constatat că giurgiuvenii sunt needucaţi, inculţi, necivilizaţi, că nu corespund exigenţelor domniei sale.
Mai mult, dându-şi seama domnul Nicolae Barbu că giurgiuvenii, „needucaţi” fiind, nu prea mai au de gând să-l voteze şi-a pus apropiaţii (Giurgiu net.ro, Giurgiu Acum şi Opinia giurgiuveanului) la treabă şi astfel s-a născut un sondaj de opinie pe măsura înaltei stime de sine a „primarului manager”, în care acesta ar conduce detaşat (!!!) în preferinţele giuriguvenilor. Numai că, sondajul la care au participat „peste 800” de giuriguveni (câţi doamnă, 5.000, 10.000 sau mai mulţi?) ar fi fost realizat de CSNB Bucureşti, institut de sondare a opiniei publice care nu există!!! Încercare grosolană de dezinformare, de manipulare a giurgiuvenilor, o mostră de campanie electorală mizerabilă.
Şi, ca să terminăm într-o notă veselă, Oana Călin notează în Giurgiu Acum că „eşantionul este de plus sau minus 3%.”
Gheorghe Velicu
