Începutul weekend-ului trecut a echivalat pentru Dumitru Beianu cu o ultimă prezenţă la o conferinţă de presă organizată la sediul său de campanie de pe şos. Bucureşti, sediu de campanie propriu unui candidat independent. A fost însoţit la această întâlnire cu media locală de către avocatul Dragoş Ujeniuc şi profesorii Gheorghe Velicu şi Mugur Burcescu, oameni ce l-au sprijinit şi susţinut în campania electorală încheiată pe 10 iunie.
Cum era de aşteptat, fiind mai mult decât prematur, Dumitru Beianu nu ne-a spus nimic despre viitorul său. Sau aproape nimic. Am înţeles că nu agreează ideea parlamentului, acolo unde nu s-ar simţi deloc confortabil. Şi asta pentru că accesul în parlament l-ar îndepărta de comunitatea locală. Nota bene, în clipa în care a specificat că nu-l încântă ideea de a fi senator, dar nici deputat, câţiva ziarişti au exclamat în cor: Dar prefect…?
Dumitru Beianu a specificat că funcţia de prefect este ocupată, după care a făcut mai multe consideraţii pe lângă ce a fost, deşi jurnaliştii, firesc, erau eminamente interesaţi de ce va fi…
Aşadar, după tevatura din 30 aprilie, la care nu mai facem referire, – fiind de notorietate ce i-a pregătit Lucian Iliescu omului alături de care, probabil, ar fi câştigat şi al cincilea mandat la primărie – fostul preşedinte al CJ Giurgiu, după ce s-a sfătuit cu staful său de campanie, a înţeles că ar avea şanse reale la primărie. Adică în municipiu, unde se bucura de o notorietate evidentă (şi unde a şi reuşit peste 22 de mii de voturi, de altfel). Cum însă, în acel moment, în cursa pentru primărie erau înscrişi deja doi oameni pe care-i respecta şi care se implicaseră deja major, respectiv Nicolae Barbu şi Nicolae Florian, a preferat să candideze pentru funcţia sa din ultimii patru ani. Şi nu a regretat nicio clipă alegerea făcută, chiar dacă aici exista o imensă doză de risc, electorii din rural votând în general partidul, sau mai bine spus, semnul electoral. Că acesta este săgeata, trandafirii sau spicul, cert este că un candidat independent nu se bucură de aşa ceva, cum de altfel nu are dreptul nici la un reprezentant în secţiile de vot.
Toate acestea au contat şi l-au adus în postura să strângă ceva mai puţin de 33 de mii de voturi, în condiţiile în care, repetăm, în capitala judeţului a strâns 22 de mii. Această din urmă cifră este şi motivul pentru care s-a rostit atât de des cuvântul parlament. Indiferent de contracandidat – gen Mădălin Voicu, bunăoară, dacă Beianu ar candida în colegiul numit municipiul Giurgiu, Senatul sau Camera Deputaţilor nu ar fi decât o formalitate.
Aşa însă, traseul celui mai prizat om politic giurgiuvean din ultimii ani rămâne o enigmă. Deocamdată, clare sunt doar intenţiile domniei sale de a-l susţine pe noul primar Nicolae Barbu.
