Resimţim cu toţii efectele caniculei. Unii mai mult, alţii mai puţin, după firea şi conformaţia fiecăruia. Giurgiuvenii din Tineretului, însă, resimt, cu siguranţă, şi „efecte secundare”. Efecte ce se fac simţite noaptea, când toată lumea speră (măcar) să se poată odihni un pic după o zi obositoare la muncă, amplificată de căldura insuportabilă. Numai că… socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, nu-i aşa?
În cazul nostru, socoteala pe care ţi-o faci pe la 4 (5, 6, 7… după caz) – când vii „rupt” de la serviciu şi tot ce îţi doreşti este o baie bună şi un somn şi mai bun – nu se potriveşte nicidecum cu ce găseşti acasă. Şi ce găseşti acasă? Dacă locuieşti în Tineretului, multă, foarte multă… gălăgie! Şi nu seara sau după-amiaza, ci de cum se lasă noaptea şi speri şi tu la un pic de răcoare şi odihnă. Ei, bine, nu! N-ai să ai parte de aşa ceva, pentru că au grijă „şmecheraşii” de cartier. Cum? Simplu!
După ce vin de pe umblă seara, se adună, noaptea, în cartier, aproape de casă, dar nu acasă! Adică nu la blocul sau scara unde locuiesc, că, deh, acolo îi mai vede mama, tata, îi cunosc vecinii şi… e ruşine, nu? (Că nu vorbim de oameni maturi, ci de tineri de 17,18, 20 de ani, fără serviciu, fără căpătâi, ţinuţi, însă, de mama şi tata acasă…) Nuuuu! Cum cartierul e plin de scări de bloc, se adună câte 5-6-10 (depinde de gaşcă şi de conjunctură) şi se aşează – aleatoriu, probabil – pe o bancă, în faţa unui bloc. Să fim bine înţeleşi: un bloc unde nu cunosc pe nimeni şi nici nu este vreun pericol să îi cunoască cineva!
Ei, şi se aşează ei frumos pe bancă şi de aici începe calvarul (pentru cei care au ghinionul să locuiască în blocul „ţintit” de şmecheraşi în seara respectivă). Până spre ziuă, au ei grijă de „liniştea” locatarilor! Cu „mijloace specifice”, evident: înjurături, ţipete şi urlete, convorbiri telefonice care să se audă şi peste alte cinci-şase scări, seminţe şi, evident, nelipsitele manele – cât mai tare, clar, că altfel, de farmec ar avea?
Şi dacă, pe la 11 jumate, 12 noaptea îndrăzneşti să ieşi pe geam şi să le atragi atenţia că, totuşi, lumea mai şi munceşte şi mâine „sună ceasul” până-n ziuă, atât ţi-a fost, că afli – sigur – cele mai „în vogă” înjurături. Şi e şi normal, nu, atâta timp cât junii (dar şi junele, că nici ele nu sunt departe, şi stau cot la cot cu „şmecheraşii”, dovedindu-se, uneori, chiar mult mai pline de tupeu decât băieţii), n-au nicio grijă şi niciun stres, că doar mâine, pentru ei, trezirea e pe la 12, 1, la amiază… De ce le-ar păsa de nişte „babalâci”, care – nu-i aşa? – nu mai ştiu cum este să fii tânăr, nu?
Şi dacă de le educaţie nu mai putem aştepta nimic (nici din familie, cu atât mai puţin din şcoală), poate că nu ar fi rău ca, măcar din când în când, pe aleile dintre blocurile cartierului Tineretului să mai vedem şi câte o patrulă de jandarmi, Poliţie, Poliţie Locală… că, slavă Domului, de „organe” nu ducem lipsă prin Giurgiu! Poate că prezenţa oamenilor legii – chiar dacă nu aplică amenzi- i-ar face pe şmecheraşii de cartier să „lase ciocul mai mic” (aşa cum se exprimă ei când îndrăzneşti să le reproşezi ceva)… Şi poate atunci, chiar dacă e caniculă, ar mai putea şi oamenii care muncesc să se mai odihnească câteva ore pe noapte şi în cartierul Tineretului, fără să mai fie nevoie să se roage în fiecare seară să „plouă cu spume”, ca şmecheraşii să nu se mai strângă, iar, „la scară”…
PIXU’ CORECT
