Din 90 încoace, nu a existat vreun scrutin al prezidenţialelor care să nu aibă, pe listele aspiranţilor la cea mai înaltă funcţie în stat, şi “outsideri”, oameni plecaţi din start fără vreo şansă. Şi lista este una lungă, dacă e să ne uităm un pic în urmă.
În 2009, de exemplu, aveam, în primul tur, nu mai puţin de 12 candidaţi. Nume cu greutate în politică, dar şi iluştri necunoscuţi, care şi-au păstrat acest “blazon” şi după tentativa de a ajunge preşedinte. Vă spun ceva nume ca Eduard Manole, Constantin Rotaru ori Ninel Potârcă? După cei cinci ani scurşi de atunci, cu siguranţă, aceste nume nu spun nimănui nimic.
Asta ca să nu mergem şi mai în urmă, la alegerile din 2004, când vorbeam despre candidaţi cu nume “sonore”, de care, probabil, auziseră doar neamurile şi prietenii (eventual, şi vreo doi-trei vecini): Gheorghe Dinu, Ovidiu Tudorici, Raj Tunaru sau Aurel Rădulescu.
Sigur că nici scrutinul din 2014 nu va fi lipsit de “iluştrii anonimi”- cel puţin din punct de vedere politic – un exemplu fiind cel al faimoasei (pe vremuri, şi nu în politică) Gianina Corondan, despre care am auzit că ar vrea să intre (şi ea) în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni.
Dar nu despre “outsiderii” de sezon aş vrea să vorbesc acum, ci despre “figuranţii de serviciu”, politicieni “cu ştate vechi” care, în ciuda eşecurilor usturătoare “încasate” în toate încercările de până acum, se încăpăţânează, cu o ambiţie demnă de o cauză mai nobilă, să candideze iar şi iar şi iar… Despre cine este vorba? V-aţi dat seama, desigur!
Despre veşnicul candidat Vadim Tudor, care din 90 încoace, ba ne împuşcă pe stadioane, ba face “România Mare”, ba tună şi fulgeră împotriva “duşmanului de clasă”, face orice, numai să ajungă preşedinte. Dar nu reuşeşte. Ba îi “suflă” locul Iliescu, ba Băsescu, face ce face şi rămâne un perdant. Asta nu îl împiedică, însă, să persevereze, aşa că îşi mai încearcă o dată norocul şi în 2014, convins, evident (ca de fiecare dată, de altfel), că el este singurul şi unicul salvator al naţiei şi că românii nici nu au cum să gândească măcar să voteze alt candidat.
Şi mai avem un “figurant de serviciu”. Mai tânăr, e adevărat, poate ceva mai carismatic (pentru cei ce gustă genul OTV). Evident, este vorba de inegalabilul Dan Diaconeescu. Un alt “salvatore della patria”, geniu neînţeles, care a mai încercat să ajungă preşedinte – fără suces – şi care, iată, nu se lasă. Oare ce mai promite acum românilor? Că de “euroi” i-a “umplut” data trecută!
Şi, cum până la încheierea perioadei de depunere a candidaturilor mai este ceva timp, nu ar fi exclus să ne trezim şi cu alte surprize. Oricum, va fi interesant de urmărit campania electorală pentru prezidenţiale. Nu atât a celor care contează cu adevărat în această bătălie (Ponta, Iohannis, Udrea ori Tăriceanu), ci a “outsiderilor” -şi cei “de serviciu”, dar şi cei “de ocazie”.
C.M.