Politologul Cristian Pîrvulescu a solicitat accesul la date despre copilăria politicienilor înaintea alegerilor, considerând că acest demers ar fi mai mult decât benefic pentru a avea lideri de calitate.
„Aş dori să avem acces la date privind copilăria politicienilor pentru a şti la ce să ne aşteptăm. Sunt psihologi care susţin că majoritatea politicienilor sunt foşti copii frustraţi care nu au reuşit niciodată să-şi rezolve problemele în perioada pubertăţii şi a adolescenţei, care au avut părinţi agresivi şi care decid, la vârsta maturităţii, să intre în politică pentru a-şi rezolva problemele acumulate.”
În altă ordine de idei, Pîrvulescu a invocat onoarea drept o calitate care nu mai este astăzi perceptă drept o condiţie indisolubilă în cazul unui politician, ceea ce reprezintă în mare pas înapoi.
”Societatea capitalistă, societatea burgheză nu mai apreciază morala, implicit onoarea oamenilor. Inteligenţa şi şiretenia sunt apreciate ca valori mai importante decât onoarea. Problema e că la la începutul reflecţiei asupra politicii, Aristotel a gândit caracteristicile omului politic, iar onoarea era la loc de cinste, doar aceasta era în prim-plan. Nu neapărat inteligenţa, nu neapărat şiretenia, ajunsă, peste secole, să echivaleze cu diplomaţia. Ceea ce îl deosebea pe omul politic de odinioară era onoarea, doar astfel îşi dovedea calitatea de aristocrat.”
Câţi aristocraţi veritabili avem astăzi în politică? Câţi oameni aparte, cu onoare, profesionalism, sinceritate, responsabilitate şi competenţă – cum ar trebui să-i regăsim pe politicieni – cunoaştem şi am votat deja? Câte personaje capabile să schimbe mersul lucrurilor în societate ne cer sufragiul? Vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeţi la aceste întrebări în locul lui Cristian Pîrvulescu.
