Arestat preventiv în Dosarul Microsoft, Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor, le-a explicat procurorilor în termeni foarte amănunţiţi cât l-a costat funcţia de ministru. Acesta susţine că a investit nu mai puţin de 5 milioane de euro în PDL. Mai mult, spune el, toţi membrii PDL şi-ar fi plătit funcţiile.
Cele 5 milioane ar fi fost investite în campania electorală şi, implicit, în funcţia sa, iar până acum nu şi-ar fi recuperat decât 2,7 milioane. Procurorii anticorupţie consideră că această din urmă sumă reprezintă mita primită în Dosarul Microsoft.
Ceea ce şochează însă este mărturia extrem de amănunţită şi parcă exponenţială pentru întreaga noastră clasă politică; clasă politică constrânsă să parcurgă un drum hulit de toată lumea, dar unic urmat – fără ezitare – de aceeaşi întreagă lume. Iată ce a declarat, în scris, Gabriel Sandu, procurorilor anticorupţie.
”Recunosc şi admit că am acceptat să finanţez partidul şi acţiunile sale pentru a-mi facilita sprijinul politic şi a-mi menţine funcţia de ministru, dar şi poziţia în conducerea PDL. Nu cunosc dacă acest fapt reprezintă o infracţiune, dar pot confirma adevărul că toţi politicienii care au acces la funcţii publice au plătit sume importante de bani pentru acest deziderat. Odată cu primirea acestor funcţii, politicienii devin părţi active ale mecanismului de recuperare a banilor. Mai precis, în momentul în care primeşte o funcţie publică, politicianul învestit se implică personal pentru recuperarea sumei de bani avansată de el şi de partid sau de alţii în campania electorală. Unii dintre aceştia îşi administrează singuri mecanismele de recuperare. Concret, unii miniştrii organizează licitaţia, negociază comisioanele şi stabilesc modalitatea de virare a acestora. Pentru alţii, cum e cazul meu, există de fiecare dată acei binevoitori care gestionează aceste pârghii.”
