Ei da, s-a ajuns până aici. Sunt voci care susţin că golul lui Mevlut Erdinc din ultimul minut de prelungiri din 10 septembrie, de la acel nefast România-Turcia 0-2 de pe Naţional Arena, ar putea fi decisiv. Şi asta pentru că românul nu crede în fair-play-ul Olandei, în valoarea intrinsecă a fotbaliştilor batavi. Motiv pentru care nu se gândesc la altceva decât la un non combat la Istanbul pe 15 octombrie.
De ce între 0-1 şi 0-2 cu Turcia la Bucureşti ar fi o aşa de mare diferenţă? Pentru că, se cunoaşte, la finalul acestei grupe D, clasamentul final este dependent de golaverajul general. A nu se confunda clasamentul ulterior al locurilor secunde din cele 9 grupe europene, cu clasamentul strict al grupelor la finalul acestora, fix pe 15 octombrie. Altfel spus, mai întâi se certifică clasamentele finale generale în fiecare grupă; deci, golaverajul cu Andorra chiar se pune, importă. De-abia după aceea, dacă te poziţionezi al doilea în grupă, se exclud rezultatele cu minusculul stat din Pirinei şi se decid cele opt echipe (din nouă grupe) care-şi vor diputa cele patru locuri rămase pentru Europa prin două meciuri de baraj.
Aşadar, ca să revenim, dacă la acest moment, diferenţa de golaveraj dintre România şi Turcia ar fi fost de doar patru goluri, respectiv 13-11 faţă de 13-7, acest ecart ar fi putut fi remontat cu Andorra chiar vineri, 11 octombrie (presupunând că Turcia nu va face scor la Tallin). Pentru ca ulterior, la o eventuală victorie a Turciei – cel mai probabil la limită – în faţa Olandei, România să-i depăşească pe ieniceri la golaveraj printr-un alt galop de sănătate, de data asta în faţa Estoniei la Bucureşti. Scenariu plauzibil, să recunoaştem.
Cum însă diferenţa de golaveraj este, în fapt, de şase goluri, 13-12 contra 14-7, depăşirea Turciei printr-un exces de eficacitate devine mai degrabă iluzorie.
