Domeniu definitoriu, ce asigură progresul, dezvoltarea şi civilizaţia coerente oricărei societăţi, învăţământul românesc nu a fost niciodată, după ’89 încoace, o preocupare a vreunui guvern. Însă chiar în stadiul în care a ajuns astăzi – graţie lipsei totale de interes manifestată de executivul portocaliu – n-a fost nicicând, astfel că suspiciunea firească că cineva şi-ar fi dorit să-şi confirme propria aberaţie conform căreia “şcoala românească scoate tâmpiţi pe bandă rulantă”, este mai îndreptăţită ca oricând.Dacă lucrurile stau aşa, atunci gravitatea faptelor este şi mai mare, în cazul în care scopuri politice au stat la baza acestei demonstraţii. Însă există şi păreri care susţin faptul că pe lângă o preocupare legitimă a statului pentru formarea noilor generaţii, atât elevii, cadrele didactice dar şi părinţii ar fi trebuit să-i dea tot concursul pentru reuşita acestui examen al maturităţii.
Lipsa motivaţiei dascălilor poate fi înţeleasă şi pusă pe seama salariilor de mizerie, a părinţilor care se zbat în sărăcie şi chiar nu dispun de mijloacele şi timpul necesar pentru a se implica în educaţia propriilor copii, iar a elevilor constă, cu siguranţă, în preluarea modelelor de conduită şi reuşită care s-au impus în societatea românească fără a avea studii temeinice. Iar exemplul fiicei mici a preşedintelui României care ne reprezintă ţara la Bruxelles cu… succesuri a devenit foarte repede un model extrem de râvnit.
Dacă mai adăugăm şi facilitatea cu care poţi să accezi într-o funcţie de ministru fără să ai bacalaureatul, ci doar carnetul portocaliu, este destul de simplu de ce tinerii noştri nu se mai omoară să înveţe, căutând, la rândul lor, oportunităţi de a face bani, carieră sau renume, oferite tocmai de aceia care-i doresc inculţi pentru a-i putea manevra mai uşor.
Şi pentru că în România nu găseşti un loc de muncă, deşi ai o facultate terminată, atunci la ce mai folosesc coatele tocite pe băncile şcolilor, eforturile şi grijile părinţilor, dedicaţia profesorilor, când toate acestea nu folosesc unei guvernări care ne vrea limitaţi şi ascultători.
Subiectul extrem de îngrijorător pentru întreaga noastră societate a fost dezbătut recent şi de către primarul Lucian Iliescu, care s-a pronunţat ferm atunci când a afirmat că “România nu poate să-şi revină fără a-şi schimba drumul”!