Secetă
Bate luna dealu-n dungă
Pe cărarea dinspre moară,
Satul umbrele-şi alungă
Dintr-o vară-n altă vară.
Trec ţărani ducând pe umăr
Ziua stoarsă de sudoare,
Câte un cosaş mai tânăr
Simte trup că nu mai are.
El pluteşte, fără voie,
Un Cristos călcând pe ape,
Parc-ar vrea Arca lui Noe
Din adâncuri s-o dezgroape!
N-a plouat în astă vară
Şi pământul cască gura,
Mămăliga stă să moară
Şi e goală bătătura.
De la cer nici-o-ndurare,
Numai ochi mijiţi de stele,
Iar pe funduri de hambare
Şoarecii fac temenele.
La biserica uitată
De toţi sfinţii arşi de soare,
Cărămida e-ngropată
Într-un loc mut de dogoare.
Cruce-mi fac, să vină ploaie
,În genunchi, pe prispa firii,
Dacă praful nu se-nmoaie
Satul e sortit pieirii!
Şerpi întinşi pe prag de case
Cobesc arşiţă şi zgură,
Foamea le-a-ncolţit în oase,
Setea le-a fătat în gură
.În fântâni zac mâluri crude,
Apa, în adânc, se frânge,
Numa-n depărtări se-aude
Lumea satelor cum plânge!
Ion Gaghii, reputat publicist si poet giurgiuvean, fondatorul primului ziar liber din Giurgiu, după Revoluţia din Decembrie ’89
