Şi teatrul uneşte România şi Bulgaria, prin Giurgiu şi Ruse, împreună cu ai lor oameni de cultură. Dovadă stă faptul că dramaturgul român, directorul teatrului „Tudor Vianu” din municipiul nostru, Mircea M. Ionescu, a fost invitat să îşi lanseze în oraşul bulgar vecin volumul „America de Acasă”. Este a doua oară când autorul bucură cu talentul său prietenii noştri de peste Dunăre, iar invitaţia a venit de această dată pentru Atelierul European de Teatru de la Ruse.
Un volum cu patru piese de teatru, „Moşul, Blonda şi Vivaldi”, „Freud şi bunul Dumnezeu”, „N-aveţi un mort de vânzare” şi „America de-acasă”, cea din urmă dând şi titlul cărţii. 
Mircea M. Ionescu, având sprijinul a doi traducători de excepţie, Adrian Vasilev şi Anca Staneva, cu sprijinul Editurii pentru Sport CS Atletic Giurgiu, a dus şi iubitorilor de frumos din Bulgaria esenţa spiritului unui jurnalist, scriitor, român, cu umorul, satira şi absurdul specific, într-o lume tot mai lipsită de umanitate. Prezentarea operei sale a fost făcută, aşadar, de criticul Krum Gherghiţov, pe scena sălii mici a Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse. Evenimentul a avut loc joi, 19 iunie. 
Krum Gherghiţov a spus că, în opinia sa, Mircea M. Ionescu se manifestă ca un autor original, iar montarea pieselor sale pe scenele teatrelor din oraşele bulgare Ruse, Silistra şi Vidin este rezultatul contactelor creatoare între teatrul român şi cel bulgar.
Ca o surpriză, atât pentru public, dar şi pentru autor, patru dintre cei mai iubiţi actori ai Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse au lecturat câteva „secvenţe” din piesele cuprinse în volumul „America de-acasă”. 
Mai apoi, Mircea M. Ionescu a transmis şi el un mesaj de uniune în ceea ce le priveşte pe cele două popoare, mai ales prin intermediul artei.
„Trăim vremuri grele din punct de vedere material, dar noi, cei din această sală, din acest teatru, din acest oraş şi din Giurgiu, iubim teatrul, astfel că nu am fost loviţi de criza morală”, a spus autorul. 
În 2012, Mircea M. Ionescu a mai lansat, la Ruse, un volum şi este vorba despre „Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi”. Şi, de menţionat este că tot piesa sa „Puşlamaua de la etajul 13” a fost jucată în Bulgaria, în mai multe oraşe, de peste 30 de ori, până acum.
La finalul evenimentului de joi seara, dramaturgul, jurnalistul şi directorul Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, Mircea M. Ionescu, ne-a acordat un interviu cu mai multe precizări asupra cărţii sale, a legăturii româno-bulgare în acest domeniu al artei teatrale, despre proiecte de viitor, interviu pe care îl veţi putea urmări, integral, luni seară, într-o Ediţie Specială, la Valahia TV( www.valahiatv.ro ).
Vineri seară, în cadrul jurnalului de ştiri, veţi vedea un reportaj despre evenimentul de la Ruse, iar mai jos, puteţi citi întreaga prezentare făcută de către Krum Gherghiţov despre Mircea M. Ionescu şi volumul său „America de Acasă”. 
„Pentru a doua oară în cadrul întâlnirii internaţionale ce are loc la Ruse, „Atelierul European de Teatru”, prezentăm volumul cu piese ale cunoscutului dramaturg român Mircea M. Ionescu, cel care, din anul 2010, este şi directorul Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu. În anul 2012, a fost prezentat volumul „Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi”, iar acum, în faţa dumneavoastră, venim cu volumul ce cuprinde 4 piese, denumit „America de-acasă”.
Şi în primul volum şi acum, Mircea M. Ionescu se manifestă ca un autor care are un profil de creator consacrat în dramaturgia română modernă. Un profil prin care şi-a format o autoritate în teatrul român. Dovada acestui fapt sunt numeroasele realizări scenice ale pieselor dumnealui, precum şi numeroasele premii de prestigiu obţinute la multe festivaluri din România şi din străinătate.
Mircea M. Ionescu este un dramaturg care stăpâneşte arta de a fi un autor care, cu mijloacele satirei, prezintă ziua de astăzi, autor ale cărui dimensiuni comice se manifestă în graniţe largi- de la ironia uşoară, prin satira ascuţită şi până la grotescul întunecat. Astfel, autorul comprimă trăsăturile comice până la atmosfera fantasticului, a absurdului şi a suprealului.
În primul volum, prezentat în Bulgaria, acest aspect nu era atât de puternic exprimat, însă, acum, în volumul „America de acasă” aceste aspecte sunt categoric exprimate. Facem cunoştinţă cu 4 piese, în care personajele sunt deformate până la absurd şi fantastic. Iar logica acestei deformări decurge din destrămarea apocaliptică a valorilor morale a prezentului nostru, apocalipsa ce a cuprins nu numai o ţară, România, ci lumea întreagă. Atmosfera din piesele lui Mircea M. Ionescu este prea întunecată, ca să nu zicem sinistră. Goana după bani, bogăţie şi putere, care există în viaţă, este atât de absurd-grotescă, încât noi nu vedem în faţa noastră oameni reali, adevăraţi, ci nişte oameni-roboţi, oameni formaţi din setea turbată de a fi în centrul jocurilor pentru bani, bunuri şi putere.
În acest sens, majoritatea personajelor sunt nişte caricaturi de grotesc întunecat, şi numai în „Freud şi bunul Dumnezeu” personajele sunt oameni normali cu sentimentele lor de iubire, durere şi bucurie. În celelalte piese aceste sentimente aproape că lipsesc.
Acest „bâlci satiric” al lui Mircea M. Ionescu îşi are explicaţia sa. El constă în relaţiile din prezentul nostru, în construcţia lumii în care trăim. Cartea poartă titlul ironic „America de acasă”. Da, America, cea care este simbolul democraţiei moderne, îşi lasă amprenta şi asupra relaţiilor noastre. Şi ca exemplu bun şi ca exemplu prost. În felul acesta, prin piesele sale, autorul, prin satira sa, dă o sentinţă asupra modelului de a trăi în lume, a acelui mediu care hrăneşte negativismul în relaţiile şi manifestările umane. Din pisele sale reiese o mare mirare, cum e posibil ca în secolul XXI, omul să fi renunţat la atâtea norme morale. Iată de ce, în comediile prezentate, care de fapt sunt farse, există o furie publicistică. Este furia provocată de modul în care este construită lumea, de puterile răului care cresc ca o avalanşă, de dominaţia pragmatismului, aroganţei, lipsei de suflet şi de umanitate. Tocmai din acest motiv, Mircea M. Ionescu aduce până la grotesc aceste relaţii, le redă în mod voit o denaturare de bâlci sumbru.
Un român se întoarce din America, cuprins de dorul de casă, dar este bătut crunt şi stigmatizat, pentru că a fost în stare să facă această imensă prostie, un bătrân şi o fată tânără trăiesc un adevărat catharsis, transformându-se în diferitele ipostaze ale reprezentanţilor tipici ai zilei de astăzi, un personaj/ EL/ trece prin peripeţiile vieţii, ca să-şi găsească armonia sufletească în relaţiile cu femeia din lumea din jurul lui, într-o capelă chiar şi morţii sunt obiect de comerţ, de vânzare-cumpărare, şi nu de un final demn al vieţii de om. Sugerez numai o parte dintre liniile de traumă din aceste patru piese care formează tabloul apocaliptic al lumii lor. Piesele poartă titlurile „Moşul, Blonda şi Vivaldi”, „Freud şi Bunul Dumnezeu”, „N-aveţi un mort de vânzare?” şi „America de acasă”.
Încă de la prima prezentare a pieselor domnului Mircea M. Ionescu, aici, la Ruse, eu am remarcat că domnia sa, ca dramaturg, are multe tangenţe cu reprezentantul francez al teatrului absurd, Eugen Ionescu, născut în România. În piesele primului volum, acest aspect nu era aşa de puternic exprimat, însă, acum, în volumul „America de acasă”, se manifestă categoric.
Absurdul lui Eugen Ionescu a „intrat” în stilul de satiră al lui Mircea M. Ionescu şi, aşa, noi ne întâlnim cu comedii în care antologia umană a ajuns la culmea sa- absurdul. În felul acesta, Mircea M. Ionescu se manifestă ca un autor foarte original, şi asta se întâmplă într-o ţară ca România. Spun acest lucru, pentru că, în special în Bulgaria, eu nu descopăr un astfel de autor. Poate ar exista anumite asemănări cu Stanislav Statiev şi cu ultimele opere ale lui Gheorghi Gospodinov. Toate acestea conferă pieselor sale un stil original, caracteristic genului de teatru de comedia din România vecină, umor ce exprimă şi psihologia naţională a românilor. Putem spune că acest spirit umoristic îl descoperim şi în piesele clasicului dramaturgiei române, marele I.L. Caragiale.
Montarea pieselor lui Mircea M. Ionescu pe scenele teatrelor din oraşele Ruse, Silistra şi Vidin este rezultatul contactelor creatoare între teatrul român şi cel bulgar. Cu atmosfera sa, cu mesajele pentru lumea şi omul din prezentul nostru, aceste piese aduc idei noi în căutarea de noi drumuri în arta teatrală bulgară”. Krum Gherghiţov
Cătălina Sfetcu
