Septuplul campion mondial Michael Schumacher, în opinia unora, cel mai mare driver care a rulat vreodată pe un circuit, tocmai a încheiat ultima cursă. Steagul haşurat a fâlfâit net, numai că nu el a trecut primul linia de sosire. Din nefericire, nici al doilea nu a sosit. Nu a mai prins nici măcar podiumul, cum o făcea odinioară de fiecare dată pe al său imperturbabil Ferrari.
În ultima sa cursă, cea a vieţii, a abandonat foarte devreme. Nu a mai ajuns să intre la boxe pentru schimbul de pneuri şi realimentare. A ales să bată la porţile raiului la numai 45 de ani. Nu i s-a deschis încă, Dumnezeu afându-Se într-o şedinţă prelungită.
Şi asta pentru că după accidentul de schi petrecut pe 29 decembrie, care a generat coma indusă, zilele trecute, medicii au descoperit că Michael suferă de sindromul apalic. Acesta nu are tratament iar recuperarea este puţin probabilă. Pacienţii cu acest sindrom, deşi par să fie treji, deschid ochii spontan şi au mişcări ale globului ocular, nu au conştiinţă de sine. Nu pot vorbi sau înţelege, nu au activitate intenţională, nu au răspunsuri învăţate la stimuli externi. În acest caz, se poate vorbi de o stare vegetativă pesistentă atunci când durata comei depăşeşte o lună. Până pe 29 ianuarie mai sunt doar câteva zeci de ore…
