În plină eră a sateliţilor, a televiziunii prin cablu şi a internetului la pătrat, a 85-a ediţie a Oscarurilor era musai să frapeze cumva, factorul politic primând, de altfel, de ani buni. Şi cum Argo era preferatul tuturor – drama celor şase membri ai ambasadei americane salvaţi dintr-un Iran ostil în 1980 adjudecându-şi deja Globurile de Aur şi BAFTA – Hollywoodul s-a gândit că n-ar fi rău ca prima doamnă să anunţe ultimul Oscar.
Jack Nicholson a fost ales să acorde premiul pentru cel mai bun film dar, prin satelit, live from The White House, însăşi prima doamnă, Michelle Obama, l-a anunţat pe Argo drept câştigător.
Nu a fost însă un an care să lanseze o peliculă memorabilă, nu am avut parte de un film cu adevărat excepţional, care să monopolizeze cele mai importante premii; vezi Tăcerea mieilor în 1991, când filmul era acompaniat de regia lui Jonathan Demme, scenariul lui Ted Tally şi, bineînţeles, de cele două recitaluri semnate Jodie Foster şi Anthony Hopkins.
Acum a predominat o democraţie absolută. Filmul a fost acordat lui Argo – producători Ben Affleck, Grant Heslov şi George Clooney, regia lui Ang Lee (pentru superba feerie a lui Yann Martel) – Life of Pi, scenariul original lui Quentin Tarantino – Django Unchained.
Lincoln şi-a tras partea leului prin cel de-al treilea Oscar în dreptul lui Daniel Day-Lewis (precedentele pentru My left foot şi There will be blood), iar cea mai bună actriţă într-un rol principal a fost aleasă tânăra de 22 de ani Jennifer Lawrence pentru rolul din Silver Linings Playbook.
Argo a mai câştigat scenariul adaptat şi montajul, Lincoln – designul, Life of Pi – scenografia, muzica şi efectele vizuale.
Surpriza serii s-a numit Christoph Waltz. Austriacul care mai câştigase un ”secundar” pe seama lui Tarantino cu Unglorious Basterds, s-a impus acum în faţa a patru multipli oscarizaţi: Robert De Niro, Tommy Lee Jones, Philip Seymour Hoffman şi Alan Arkin.
La celălalt pol, al certitudinilor, frumoasa Anne Hathaway şi-a adjudecat rolul secundar fără nicio emoţie cu musicalul Les Miserables.
Tot în categoria certitudini s-a situat şi Amour-ul celuilalt austriac premiat al serii, Michael Haneke plecând acasă cu statueta pentru cel mai bun film străin.
Una pesta alta, nu am avut parte de o gală care să treneze în memoria colectivă şi pentru că prezentatorul Seth MacFarlane – cunoscut mai degrabă ca vocea din spatele unor personaje cartoon – a fost egal carismatic şi funny cu un sexagenar ce tocmai a prizat un miligram de cocaină.
