Are o existenţă de aproape un veac şi jumătate, iar vreme de 50 de ani a găzduit Prefectura judeţului Vlaşca. Clădirea în care se află astăzi Muzeul Judeţean Teohari Antonescu este considerată una dintre puţinele monumente istorice rămase în viaţă. Amplasată pe un pinten de terasă, ferită de inundaţii, pe locul în care odinioară se afla Casa Paşei, clădirea Muzeului Judeţean Teohari Antonescu este printre puţinele care au supravieţuit peste timp, deşi rămasă fără elemente arhitectonice originale şi reabilitată în 2007 într-un mod nu foarte fericit.Istoria acestui monument a început acum 141 de ani, în 1870 fiind ridicat din temelii corpul din stânga al actualei clădiri pentru a servi agenţiei vapoarelor austriece. Mai bine de jumătate de secol, a găzduit Prefectura judeţului Vlaşca, apoi, timp de peste două decenii, a fost Sfatul Popular raional, iar din 1977, a devenit sediul central al Muzeului Judeţean de Istorie, situaţie în care se regăseşte şi astăzi.
Interiorul muzeului păstrează un element important de originalitate. Scara de marmură, cel mai probabil adusă din Italia, este autentică şi are o vechime de 108 ani. Eleganţa arhitecturală este pusă în valoare de elemente de mobilier vechi şi de tablourile şi decoraţiunile aflate în incinta muzeului. Dar pentru că în orice tablou există o umbră, trebuie precizată ”pata de rugină” ce maculează, cumva, sintagma monument istoric.
La ultimele lucrări de recondiţionare din 2007, tâmplăria veche a muzeului a fost înlocuită. Din păcate, nu cu una din stejar sau lemn de bună calitate, aşa cum s-ar fi cuvenit, ci cu tâmplărie PVC şi geamuri tip oglindă. Păcat!