Okay. S-o luăm cu începutul. Petrolul Ploieşti, Astra Giurgiu şi Pandurii Târgu Jiu, fix în această ordine, şi-au compromis şansele de accedere în grupele Europa League după disputarea turului din play-off. Pentru încă un an, aceste cvasidebutante în cupele europene vor visa (încă) la momentul în care vor ajunge să joace şi în septembrie; nu numai vara, când e greu să şi respiri, darmite să mai şi alergi.
Cele trei echipe provinciale nu şi-au depăşit condiţia şi au capotat in corpore. Surpriza neplăcută, din nefericire, vine din partea alor noştri. Noi, giurgiuvenii, suntem Nea Caisă-ai serii. Pentru că Petrolul, până la urmă, a pierdut la scor în Insulă, iar Pandurii, după ce i-a vândut pe Chiricheş, Maxim, Pintilii şi Nistor, nu avea cum să mai pretindă mare lucru în faţa Bragăi. Astra Giurgiu, însă, cu siguranţă, ar fi trebuit să facă infinit mai mult în Israel.
Cum-necum, singura echipă care mai are şanse reale să-şi atingă obiectivul, cum era şi de aşteptat de altfel imediat după tragerea la sorţi, rămâne Steaua.
Acest într-adevăr agasant 1-1 de pe Arena Naţională nu este un capăt de ţară. Nu s-a întâmplat nimic. Este doar un scor egal la pauză. La jumătatea drumului. Mai mult, suntem de părere că acel clişeu vizavi de ”poarta imaculată acasă” a devenit nu numai anacronic, dar şi periculos. Credeţi că Steaua ar fi avut un meci mai uşor la Varşovia dacă golul lui Piovaccari ar fi rămas unicul al partidei tur? Noi spunem că nu. Cine ne garantează că Legia nu ar fi abordat returul exact cum a făcut-o după ce s-a văzut condusă la Bucureşti. Aşa, Steaua va trebui să intre pozitivă încă din primul minut şi să rămână preocupată, aferată, să aibă iniţiativa permanent. Pentru că marţi, în capitala Poloniei, nu e loc de jumătăţi de măsură.
Pe de altă parte, după un eşec în tur, de fiecare dată când a fost vorba de preliminarii abordabile, Steaua a ştiut cum să ajungă la liman. A ştiut cum să nu-şi dezamăgească fanii. Cu 20 de ani în urmă, bunăoară, după 1-2 cu Dinamo Zagreb pe Ghencea, am câştigat 3-2 în Croaţia. Patru ani mai târziu, nu am reuşit decât un 3-3 acasă cu TSKA Sofia. S-a făcut de 2-0 în Bulgaria, cu gol Laurenţiu Reghecampf. Imediat după aceea, în sezonul 1998-1999, doar 0-0 în Ghencea cu Fenerbahce, unde tocmai îl transferaserăm pe Sabin Ilie. Pe malul Bosforului aveau să înscrie Militaru şi Cristi Ciocoiu pentru un succes la limită. De acel 2-2 de la Istanbul cu Galatasaray, egal dublat de victoria de la Bucureşti, nu mai amintim. Cu siguranţă, vă amintiţi de marcatorii Dayro Moreno şi Bănel Nicoliţă, dar şi de jocul impecabil al lui Mirel Rădoi.
Repetăm, când a fost vorba de echipe la nivelul nostru, Steaua nu şi-a dezamăgit suporterii. Să avem încredere, vom fi şi anul ăsta prezenţi în grupele Champions League.
