Locuitorii din Mironeşti sunt nemulţumiţi de atitudinea noului director al Căminului de persoane vârstnice din localitate.
De-a lungul anilor, între persoanele asistate la Căminul de bătrâni de la Mironeşti, angajaţi şi localnici s-au creat adevărate legături de prietenie. Pe de o parte, localnicii, oameni simpli de la ţară dornici de a-i ajuta pe semenii lor mai puţin norocoşi şi fără familie, iar pe de altă parte, bătrânii din cămin dornici de a socializa. Practic, ei trăiesc la Mironeşti ca într-o familie mai mare. Drumurile impracticabile, distanţa mare faţă de oraş şi faţă de localităţile învecinate, cursele de transport regulat care circulă destul de rar i-au apropiat şi mai mult. Uneori, oamenii din sat mai apelau în cazurile de urgenţă la personalul medical al Căminului. Totul era perfect! Până acum.
De câteva săptămâni, însă, porţile Căminului de la Mironeşti s-au închis atât pentru localnici cât şi pentru beneficiari. Din dispoziţia directorului unităţii, Dana Stănescu, nimeni nu mai are voie să intre în cămin, spre nemulţumirea tuturor. “Sătenii să meargă la cabinet la Colibaşi!”, le-a spus directoarea angajaţilor. Atitudinea directorului i-a nemulţumit deopotrivă pe toţi cei din Mironeşti. Probabil, Dana Stănescu, noul director al Căminului, nu ştie unde este Colibaşiul şi, mai mult, că nu există un mijloc de transport! Pesemne nu ştie sau nu-i pasă deloc de relaţiile dintre săteni şi bătrânii din centru, altfel ar încerca să-i ajute şi pe unii şi pe alţii.
Ne amintim cu toţii că într-o iarnă, atunci când firma de catering nu a mai ajuns cu mâncarea la beneficiari, din cauza drumurilor înzăpezite şi, prin urmare, devenite impracticabile, angajaţii şi sătenii au sărit în ajutorul bătrânilor şi le-au asigurat hrana. E adevărat, atunci nu era director Dana Stănescu. Însă asta contează mai puţin. Contează omenia! Am vrut să arătăm însă că este important ca oamenii din Mironeşti – săteni şi batrâni– să convieţuiască la fel ca şi până acum, ca într-o familie.
