Nu trageţi în ziarişti!

Nu sunt ziarist, cum sunt destui care se laudă. Am consumat presă scrisă, mirosind a ziar, am aplaudat meteoriţi strălucitori ca Traian Metaxa, am observat cum contează o campanie de presă dusă la extrem. Ce a evoluat mai abitir ca modernizarea tiparniţei a fost finanţarea ei. De la reclame contra unui calup de salam am ajuns astăzi la campanii denigratoare plătite cu asiduitate din bani publici sau, mai rău de-atât, din bani negri.  Câtă vreme sunt de vânzare principii, conştiinţe, vom avea suficient de mulţi ordonatori de credite şi evenimente dispuşi să plătească fără crâcnire. Aud că, într-o încercare pentru recalibrarea presei, outsideri ai scenei media cer publicarea contractelor de presă ale celor mai bogate instituţii. E un început! Moda articolelor jignitoare, plătite cu zeci de milioane de lei transferaţi periodic în conturile unor figuri greu justificabile în rândurile breslei, este nefrecventabilă. Veţi vedea cum 4 – 5000 de lei iau, lunar, calea unui cont al unei societăţi cu un singur angajat anonim, dispus să manânce orice pentru preţiosul bacşiş profesional. Veţi sesiza cum poţi să cumperi tăcerea presei, tăcând la rându-ţi ca un motan sătul.

Pentru comparaţie, falimentarea societăţii „Drumuri şi poduri” a CJ a stârnit, la vremea lui 2006-2007, agitaţie mare şi comentarii acide în presa vremii. Comunitatea, mai puţin afectată, atunci, de pierderea câtorva zeci de locuri de muncă, a taxat prestaţia fostului preşedinte Victor Boiangiu. Acum, „Eurogroup Techno” singura societate a CJ a intrat de vreun an în insolvenţă! Cu 7 miliarde de încasat şi vreo 40 de angajaţi în vara lui 2012, firma a ajuns, după 3 ani cu Mustăţea coordonator, la peste 10 miliarde datorii şi peste 100 de angajaţi. Parcă dorind să confirme, prin exemplul personal, dictonul „Statul este cel mai prost administrator” actualul preşedinte al CJ nu a fost inoportunat de nicio publicaţie pe această temă, chit ca au dispărut zeci de locuri de muncă într-o perioadă de-a dreptul dureroasă pentru familiile proaspeţilor şomeri.

Şi, cu toate astea, avem nevoie de presă! Dacă nu înfrigurează epiderme ca DNA sau alte instituţii de forţă, chiar în lipsa unor rigori care să responsabilizeze aberaţiile din publicaţii electronice, chiar cu semnatari anonimi sau falşi, amestecaţi printre cei buni sau rezonabili, rolul acestei platforme a libertăţii de expresie este necesar pentru temperarea oricăror tentaţii necuvenite.  Ce nu trebuie uitat, însă, este caracterul neverificabil al informaţiilor suprapus peste caracterul maculabil al omului, dintotdeauna…

Pixu’ corect