Piese ce nu se mai joacă, deoarece biletele nu sunt cumpărate sau sunt returnate, iar, cu jenă greu de descris, actorii sunt anunţaţi, în ultimul moment, că n-au decât să-şi schimbe programul. Însă, nu-i nimic, el merge mai departe.
Din cauza unui buget care este, pe an ce trece, mai mic, aiuritor de mic, mari evenimente şi spectacole sunt realizate cu scrâşneli din dinţi şi buzunare aproape goale, dar cu mulţi prieteni care acceptă să joace sau să regizeze pe bani puţini. Însă, nu-i nimic, el merge mai departe.
Cu emoţii şi în plan personal, continuă să meargă mai departe şi, mai mult decât atât, ne face mândri pe toţi, cucerind juriile festivalurilor naţionale de teatru, dar şi pe cele ale unor concursuri de dramaturgie.
Este vorba despre directorul Teatrului „Tudor Vianu”, Mircea M. Ionescu, cel care a venit de la „Gala Star Bacău 2014” cu marele premiu pentru Dramaturgie, câştigat cu piesa cutremurătoare „Monolog în doi cu moartea la uşă”.
În conferinţă de presă, miercuri, 9 aprilie, Mircea M. Ionescu a spus jurnaliştilor că în concurs au fost înscrişi 33 de dramaturgi cu tot atâtea piese. Pe podium, unul select, cum a declarat chiar managerul teatrului giurgiuvean, au rămas Ştefan Caraman, Mihai Ignat şi Mircea M. Ionescu, alături de Edith Negulici. Doar că, aşa cum a rostit pe scenă preşedintele juriului, Valentin Nicolau, „Monolog în doi cu moartea la uşă” nu a avut contracandidat pentru locul I.
Este cel de-al treilea succes al lui Mircea M. Ionescu în acest domeniu.
„După câştigarea Concursului Naţional de Comedie Fesco, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, în 2010, cu Leopardul Mistreţ, a urmat apoi, în 2011, Puşlamaua de la etajul 13 care s-a jucat în 8 teatre din 4 ţări şi a câştigat Concursul Naţional de Dramaturgie de la Galaţi. Şi acum, iată, acest onorant premiul, primul din istoria Galei Star Bacău pentru că, până acum, nu s-a ţinut concurs de dramaturgie”, a subliniat managerul Teatrului „Tudor Vianu”.
Rugat să spună câteva cuvinte despre piesă, el a zis că este vorba despre „Golgota unui om bolnav de cancer care vrea să le arate semenilor că e bine să ştim ce ne aşteaptă, dar că nu trebuie să ne dăm bătuţi chiar şi în faţa unui blestem negru aşa cum este cancerul. Nu trebuie să fim mioritici, trebuie să luptăm, trebuie să avem nebunia de a crede că ţinem moartea la uşă. Şi eu îmi bat joc de ea! Scriind piese, mergând la teatru, venind la Giurgiu, visând să fac lucruri bune şi, în momentul acesta, pentru mine moartea este umilită şi cancerul, la fel”.
„Eu vreau să ţin moartea la uşă, să-mi bat joc de ea! „
Monodrama a fost începută în 2010, dar abandonată după 13 pagini, întrucât, potrivit autorului, este cumplit de greu să faci o autobiografie cu un asemenea moment în prim-plan. Piesa a fost continuată în octombrie anul trecut şi finalizată în câteva nopţi, chiar în teatru, în „liniştea sălii mici”.
Textul pune accent pe un dialog interior, de fapt, între personaj şi alter-ego-ul său care, în final, vrea să „plece pe Marte”. Aşa, ca o renunţare la luptă…
„Ultima replică este: sunt învingătorul, din nou! Nu plec pe Marte cum vrea alter-ego. Nu merg cu tine, i-am spus, du-te, dacă vrei să pleci de aici, dar eşti mort! Eu vreau să ţin moartea la uşă, să-mi bat joc de ea! Şi ultima replică, puteţi citi: da’ mai du-te-n mă-ta de cancer! Adică, eu sunt învingătorul. Şi sunt un învingător, la ora asta, şi fizic şi psihic şi am speranţă. Am scris-o şi mă bucur că am scris-o ca să dau speranţă oamenilor”, a conchis Mircea M. Ionescu.
Cătălina Sfetcu
