Ultima şedinţă a Consiliului Local Municipal i-a prilejuit primarului Nicolae Barbu posibilitatea de a face câteva precizări pe lângă ceea ce se întâmplă în Complexul Sportiv ”Marin Anastasovici”, la terenul de fotbal şi nu numai.
După cum se ştie, omnipotentul Ioan Niculae, de vreme ce şi-a mutat sediul social al FC Astra Ploieşti la Giurgiu încă din 2010, după scurgerea a doi ani era nevoit să mute (efectiv) echipa de fotbal la Giurgiu. Pentru licenţierea aferentă Diviziei A, de vreme ce din octombrie, FC Astra ar urma să-şi disputa meciurile la noi, Ioan Niculae a investit un milion şi jumătate de euro în gazonul propriu zis, în încălzirea şi stropirea automată a terenului, în nocturnă, în parcare, dar şi în peluza dinspre Fabrica de Zahăr care să ducă capacitatea stadionului la 6.000 de scaune.
În altă ordine de idei, conform contractului de asociere cu Primăria urbei din momentul în care Dunărea, echipa de Divizia B, a devenit satelitul Astrei, administraţia municipală a avut datoria să ofere lucrări de întreţinere a stadionului, să asigure plata energiei electrice şi termice, transportul echipei plus alte asemenea detalii fireşti unui patron al unei baze sportive, cazul Primăriei. Ei bine, după investiţia masivă făcută de Niculae, primarul Nicolae Barbu a supus la vot consilierilor locali o hotărâre prin care administraţia locală se obligă să-i plătească asociatului secund, recte SC Astra SA, suma de 30 miliarde lei vechi, de-a lungul a 20 de ani. Adică jumătate din investiţia de un million şi jumătate de euro. Primarul Nicolae Barbu a precizat că investiţia s-a făcut pe o bază a comunităţii locale, deci ne rămâne nouă, indiferent încotro o va lua domnul Niculae. Că este şi în interesul Giurgiului să avem echipă de fotbal în Divizia A, cu un noian de acţionari şi investitori milionari urmând a ne călca oraşul, asta deja e la mintea cocoşului.
Reiterăm acest aspect, de vreme ce contractul de asociere este semnat pe 20 de ani, cele 30 de miliarde pot fi plătite într-un viitor îndepărtat, beneficiile majore în cazul urbei fiind subînţelese de la sine.
Până la votul propriu zis, primul edil al oraşului a ţinut să mai menţioneze ceva. Pentru că pista de atletism a fost sacrificată pentru a se lărgi terenul, conform condiţiilor de licenţiere, cei care se ocupă cu performanţa celei mai vechi discipline olimpice, evident, au reacţionat, solicitându-şi dreptul la o pistă în aer liber. Personal, fiind invitat în emisiunea lui Mihai Dîndăreanu – Arena Sportivă – am comis şi o gafă, dând de înţeles că pista din Sala de Sport a Complexului are 200 de metri. Ceea ce este o eroare, pista respectivă având doar 60 de metri. Departe de mine însă gândul de a minimaliza importanţa celorlalte discipline sportive doar pentru că Niculae aduce Divizia A fotbalistică la Dunăre. Am şi precizat că doar până în momentul în care se va construi o altă pistă, atleţii se pot pregăti în Sală, primarul Nicolae Barbu având toată disponibilitatea să împace şi capra şi varza.
Astfel, s-a luat deja în calcul construirea pistei undeva la Dunăre, dar s-a obiectat că este prea departe, apoi s-a propus Parcul Elevilor, dar costurile ar fi prea mari şi totul ar fi mult prea solicitant. În cele din urmă, din câte am înţeles, de vreme ce Liceul de Chimie a fost propus Ministerului Educaţiei să devină Liceu Sportiv, este de aşteptat ca aici să fie construită pista atletică de minimum 200 de metriu (şi) cu bani de la ministerul de resort, pe lângă fondurile municpalităţii. Este adevărat, de-abia în următorii trei ani s-ar concretiza acest proiect, tocmai acest fapt deranjând antrenorii şi sportivii din atletismul giurgiuvean. Deocamdată însă, o altă soluţie decât Liceul de Chimie nu se întrezăreşte.
Virgil MOCANU
