Ministerul Sănătăţii a supus unei dezbateri publice un proiect de lege privind activitatea de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapetutic.
Potrivit acestuia, prelevarea de organe se poate face de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora. Este interzisă prelevarea de organe de la persoane fără discernământ.
De asemenea, ceea ce mai merită amintit se referă la raportul donator/primitor. Astfel, donatorul şi primitorul vor semna un înscris autentic prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii de foloase materiale.
Un alt aspect interesant vizează consimţământul familiei. Ei bine, prelevarea se poate face şi în absenţa acestuia. Astfel, dacă în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat opţiunea în favoarea donării printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi a fost înscrisă în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, acordul familiei devine nul, inutil şi neavenit.
