La puţin timp după şedinţa în care Consiliul Judeţean aproba bugetul propriu pe acest an (13 februarie), preşedintele PD-L Giurgiu, Marin Anton, dădea primele semnale că pune la cale o „recidivă” a ceea ce s-a întâmplat şi anul trecut. Adică atacarea în contencios administrativ de către prefectul judeţului a hotărârii Consiliului Judeţean prin care a fost aprobat bugetul. De ce a dorit Marin Anton acest lucru (dincolo de faptul că prefectul Robert Cristoi a răspuns prompt comenzii) nu este greu de spus. Nu este vorba nicidecum de motive care ţin de conţinutul bugetului, unul şi aşa foarte sărac prin „grija” guvernării pe care liderul PD-L o reprezintă. Marin Anton doreşte să candideze la preşedinţia Consiliului Judeţean şi nu poate găsi alte metode ca să se promoveze decât punând beţe în roate actualei echipe de conducere a judeţului. Dl. Anton nu se pricepe sau nu vrea (poate şi una şi alta) să lucreze pentru a sprijini comunităţile din judeţul pe care ar dori să îl conducă. Politica pe care este obişnuit să o practice este aceea de a distruge, cu nepăsare şi cinism.
Deoarece, cum altfel poate fi numit faptul că prin măsura pe care i-a cerut-o prefectului sunt puse în pericol instituţii de care depinde soarta a mii de giurgiuveni. Un exemplu este Spitalul Judeţean, unitate aflată în subordinea Consiliului Judeţean. Prin atacarea în contencios a bugetului, nici spitalul nu va avea acces la resursele de care are nevoie. Va veni dl. Anton să dea salariile cadrelor medicale, să aprovizioneze spitalul cu medicamente şi materiale sanitare, să plătească facturile la energie electrică sau termică? Un alt exemplu sunt centrele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, care depind şi ele de acelaşi buget, blocat acum de acţiunea depusă în contencios administrativ. Cine şi cum va rezolva problema hranei, a îngrijirii şi serviciilor necesare copiilor şi persoanelor cu handicap, necesare copiilor instituţionalizaţi sau bătrânilor de la Mironeşti? Nicidecum dl. Marin Anton. Ca să nu mai vorbim de celelalte spitale din judeţ, de Policlinică, de Biblioteca Judeţeană, de Teatrul „Tudor Vianu”, de Muzeul Judeţean, de salariile oamenilor din toate aceste instituţii, ale celor care îngrijesc zi şi noapte bolnavi, copii şi bătrâni.
Cam asta este politica pe care o propune şi o duce Marin Anton, servit prompt de un prefect care execută fără crâcnire ordinele mai marelui de la PD-L. Mai mult, dl. Anton şi colegii săi de guvernare nici nu clipesc când trec pe lângă Colegiul Ion Maiorescu, unde este nevoie de fonduri pentru finalizarea lucrărilor, nici când aud de podul de cale ferată de la Grădiştea, nici măcar de sediul Prefecturii (cel de la Parcul Alei), la care s-a lucrat doar în perioada Guvernului Tăriceanu, după care a fost lăsat în paragină.
Nu în ultimul rând, nu am auzit nicio vorbă de la Marin Anton sau de la prefect despre implicarea de care este nevoie pentru ca Guvernul să catadicsească să aloce fondurile necesare achitării salariilor asistenţilor persoanelor cu handicap. Nimeni de la PD-L Giurgiu, cu Marin Anton în frunte, nu îi întreabă pe primarii şi pe locuitorii localităţilor din judeţ (evident, cu excepţia primarilor „portocalii”) dacă au nevoie de ajutor după săptămâni la rând de luptă crâncenă cu viscolul şi cu zăpada.
Acestea sunt, însă, problemele giurgiuvenilor, cele care îi frământă pe liderii PD-L, cu dl. Anton cu tot, sunt legate doar de dorinţa de a rămâne la ciolan cu orice preţ.
