Drama unui copil abandonat între orgolii şi nepăsare, într-o societate ignorantă, care nu reacţionează la suferinţa provocată de acţiunile părinţilor. Un spectacol tensionat care o aduce în prim-plan pe geniala actriţă Anca Sigartău, a avut loc miercurea trecută, la Teatrul “Tudor Vianu”. A fost pus astfel în faţa reflectoarelor un puternic conflict interior, plin de semnificaţii, care dincolo de emoţia puternică pe care o transmite îşi asumă rolul îndrăzneţ de „a trage o palmă” peste obrazul insensibil al părinţilor, amorţiţi în propriile griji şi orgolii. “Povestea se aşază hotărât în conştiinţe cerându-ne reflecţie şi participare”, scria în caietul program Geirun Ţino, directorul Teatrului Pygmalion din Viena, şi tot acolo stă scris şi pariul lui Dan Tudor, regizorul care a declarat că mizează pe această piesă semnată de Mircea M. Ionescu pentru modernitatea, claritatea şi profunzimea ei.
Spectacolul a scos la iveală dimensiuni profunde ale sufletului uman, lăsând publicul pe gânduri. Nu a existat spectator prezent în sala mică care să nu se fi gândit măcar preţ de o secundă, la drama profundă ce se petrece în zilele noastre în viaţa de familie şi care nu şi-a făcut o atentă introspecţie. Jucat într-un frumos décor, caracterizat prin candoare şi simplitate, imitând camera caldă şi diafană a fetei, spectacolul a venit peste oamenii din sală ca un strigăt, a lăsat ecou şi a trezit la realitate spiritele amorţite în cancerosul cotidian trăit parcă pe nevăzute. Anca Sigartău a reuşit să ne smulgă, pe unii, la propriu, din scaunul în care ne aflam, din starea de indiferenţă în care trăim şi ne-a înfăţişat ca un pedagog, greşelile pe care suntem predispuşi să ne comitem. O actriţă flexibilă şi produndă care a reuşit cu o uşurinţă de invidat să treacă de la stare la alta şi să construiască un personaj pe alocuri plin de unor dar şi de disperare şi de dezamăgire. Găselniţa regizorală a lui Dan Tudor a făcut ca din senin, la un moment dat, să mai apară un personaj – bunica moartă picată din tavan, care a lăsat publicul fără răsuflare în momentul apariţiei. “Puşlamaua de la etajul 13” a fost deci mai mult decât un spectacol, seara de miercuri 19 octombrie, fiind una cu siguranţă de ţinut minte pentru toate cele aproape 80 de suflete din mica sală a Teatrului “Tudor Vianu”.
