Nu doar Tăriceanu face politică în propriul beneficiu la București, dar oportunismul lui sare în ochi mai mult decât al celorlalți: s-a supărat pe confrații liberali când aceștia au rupt relația cu PSD și s-a autoproclamat continuatorul USL doar pentru a deveni omul numărul 2 în stat, iar acum se pregătește să smulgă o halcă din PNL pentru a continua tradiția fracționării acestui partid. Pentru el funcțiile contează mai mult decât principiile și e dispus să facă orice pentru ele. În 2005, când electoratul dreptei a crescut datorită reformelor pro-europene și ar fi fost posibilă obținerea unei majorități confortabile pentru guvernarea PDL-PNL, Călin Popescu Tăriceanu s-a răzgândit și nu a mai vrut să-și dea demisia așa cum promisese. Demisia lui ar fi dus la alegeri anticipate, iar reprezentanții Comisiei Europene își dăduseră acordul tocmai fiindcă era necesară o majoritate clară pentru trecerea noilor legi.
Lui Tăriceanu i-a fost frică să nu-și piardă locul, cu toate că a primit garanții din toate părțile. A preferat însă micile aranjamente care să-i asigure longevitatea politică. În 2007 a condiționat colaborarea cu PDL de scoaterea Monicăi Macovei din Guvern, pentru că sistemul anticorupție pus la punct de ea îi stingherea mișcările și îi încurca relațiile. A preferat să se alinieze în spatele lui Dan Voiculescu, unde a rămas până astăzi.
Răspunde oare Călin Popescu Tăriceanu unor comandamente venite din afară? Sau este doar o coincidență faptul că fostul premier sabotează din nou o alianță de dreapta, așa cum a mai făcut-o în 2005 și în 2007? Face oare fără să vrea jocurile PSD și ale lui Dan Voiculescu, a cărui unică dorință este să-și amâne procesul până după alegerile prezidențiale, când speră că lucrurile se vor aranja de la sine? Este orgoliul lui Tăriceanu atât de mare încât să accepte să fie pus în situații ridicole doar pentru a sta pe un scaun aflat cu o treaptă mai sus?
Victor Ponta a spus deja că pe partea stângă au rămas doar el și Sorin Oprescu în cursa prezidențială. Mutându-l în acest fel pe Tăriceanu dinspre alegătorii USL spre cei liberali. Socoteala strategilor PSD înainte de prezidențiale e simplă: cu cât mai mulți candidați de dreapta, cu atât mai bine. Mai ales că se vor bate unii cu alții mai mult decât cu PSD. Fostul premier PNL s-a autopropus deja candidat pentru Palatul Cotroceni, răspunzând în acest fel planurilor aliaților săi: Dan Voiculescu, prin care își face propagandă, și Victor Ponta, care l-a pus în fruntea Senatului. Ruperea PNL este următorul pas prin care Călin Popescu Tăriceanu vrea să salveze liberalismul românesc doar pentru a-l face cadou socialiștilor.
Dacă în urmă cu 20 de ani Tăriceanu participa la prima schismă a liberalilor post-decembriști împreună cu un grup reformist, acum alături de el se află mai degrabă amicii PSD. Efectul ar putea fi același: și atunci facțiunea PNL-AT s-a raliat guvernării FSN.
Articol preluat de pe www.romanialibera.ro
știre anterioară
știre următoare