Asigurând de la bun început că nu împart niciun dram de ură sau duşmănie cu vreun reprezentant al presei, pot spune, însă, că nici nu le împărtăşesc acestora opţiunea de a sluji, în mod interesat, unul sau altul dintre partidele politice şi asta după ce au crescut la sânul unora dintre liderii, pe care astăzi, adică în pre şi campanie electorală, îi denigrează fără pic de jenă.
Nu cred, apoi, că există oameni răi. Dar cred că, există foarte mulţi oportunişti care, pentru o bucată de pâine albă, asigurată pe timp limitat, aruncă la gunoi, chifla cea de toate zilele, din secară.
Hai să zicem că societatea de astăzi ar fi de vină pentru unele dintre opţiunile noastre deloc ortodoxe. Însă, pentru că am ajuns aici, în poziţia de a alege, cu siguranţă, nu poate fi găsit vinovat decât cel care n-a putut să ne asigure mai mult, dar s-a uitat prea repede că a făcut-o, totuşi, atâta timp şi chiar pentru mulţi, mulţi ani, fiindcă a vrut să ne dea atât nouă o şansă să ajungem aici, dar şi pentru că a vrut să încurajeze şi să susţină vocea cetăţeanului de rând, cel care nu a avut privilegiul să-i pună cineva pixul în mână şi să devină, astăzi, atoateştiutor, sau chiar să facă poliţie în politica giurgiuveană.
Oportunitatea este întodeauna opţiunea celui care are capacitatea de a vrea şi a putea să răspundă unor propuneri, care de cele mai multe ori sunt în avantajul lui dar, doar pe termen scurt, adevăraţii profitorii fiind, de fapt, călăii lor. Însă, revin. Într-o societate fără repere solide de moralitate şi valoare, câştigul imediat este de preferat în faţa a cât mai multor lipsuri cu care, din păcate, toată lumea se confruntă, indiferent din poziţia în care priveşte lumea.
Dar să treci aşa de uşor, atât peste demnitatea de a nu te lăsa cumpărat, apoi peste perioada când cineva ţi-a întins o mână, poate nu tocmai plină, dar a fost o mână care te-a hrănit, cândva, pare a fi ceva care nu poate defini un om, chiar şi din postura de excolaborator.
Curios mi se pare faptul că această conspiraţie împotriva unuia dintre partidele politice locale, ce s-a coagulat într-un nucleu de susţinere tocmai al acelui partid, ai cărui lideri îi tratau de sus, până mai ieri, pe jurnaliştii noştri, iar aceştia îi taxau de câte ori aveau prilejul. Astăzi, lucrurile se schimbară. Din câinii de pază ai democraţiei, unii deveniră mieluşei şi, culmea, chiar în ajunul Sărbătorilor Pascale. Adică, se pare că, ţinutul la distanţă face apropierea mai fructuoasă! Însă când interesul o cere…..poţi să uiţi nu doar de binefăcătorii tăi şi de cei care te-au crezut prieten, ci chiar şi de tine însuţi. Uiţi că momentul 5 iunie vine, dar va trece şi, Doamne fereşte să ajungi să priveşti unde ai scuipat.
Iar pentru că eu nu mi-am propus nicio clipă să reproşez ceva cuiva, ci doar să observ, singurul lucru de care mă tem este că, mulţi dintre prea vocalii poliţiei politice locale, s-ar putea scuipa, atunci când se vor privi în oglindă.
Îmi doresc mult să mă fi înşelat!
Nicoleta Marinescu
