Sport

Surprizele au încetat

campionat fotbalCircul a părăsit oraşul, copiii au fost trimişi la culcare. Cei care i-au trimis la culcare au coborât la subsol, printre lumini difuze, iar ţipla pachetului de cărţi a fost ruptă. Adulţii, 8 la număr, şi-au etalat mizele la masa de joc. Gata, au rămas singuri să-şi împartă supremaţia.

În cel mai spectaculos, imprevizibil şi echilibrat mondial din istorie, când intrăm pe ultima linie dreaptă, ne plesneşte-n cap cu-o bâtă de baseball un adevăr greu, ultim, aproape împovărător. După ce ne-am bucurat, ba chiar amuzat, de surprize, surprizuţe şi alte aiureli foarte dragi pariorilor, la ceas de licitaţii printre ochelarii de soare aburiţi de fumul greu de tutun nu au mai rămas decât chinte roayale şi careuri de aşi. Cum se traduce acest adevăr? Toate cele opt câştigătoare de grupe întregesc ţintarul sferturilor de finală. Brazilia – Columbia, Olanda – Costa Rica, Germania – Franţa, Argentina – Belgia. Singurele opt echipe naţionale care nu au pierdut nici un meci din 12 iunie încoace au rămas să-şi dispute Copa del Mundo.
E adevărat, printre aceşti granzi s-a strecurat un intrus. Costa Rica. Pentru că Olanda, în mod natural, ar fi trebuit să dea piept cu squadra azzura. Olanda – Italia ar fi trebuit să fie al doilea sfert stabilit şi chiar nu am fi avut nici un motiv de comentariu-n plus. Când însă ieşi, ba chiar câştigi, o grupă cu trei campioane mondiale, Italia, Anglia şi Uruguay, iar apoi elimini campioana europeană din 2004, detractorii de serviciu sunt invitaţi să tacă. Costa Rica şi-a câştigat dreptul de a valsa la balul monştrilor.
Ce ne-au oferit aceste optimi încheiate miercuri dimineaţă, ora Bucureştiului? Un dramatism greu de bănuit. Nimeni nu şi-ar fi imaginat că cinci dintre aceste meciuri necesitau prelungiri, două cu penalty-uri de departajare, iar Olanda – Mexic urma să se tranşeze între minutele 89 şi 94. Dacă mai adăugăm că golul lui Pogba survine în poarta Nigeriei undeva, spre minutul 80, practic nu mai avem decât o partidă în care balanţa s-a înclinat net în favoarea uneia dintre protagoniste. Columbia lui Rodriguez a fost singura care nu a avut emoţii într-o confruntare cu un Uruguay privat de prezenţa canibalului Luis Suarez. Atât. În rest, suspans, dramă, agonie condimentată cu extaz, lacrimi de durere, lacrimi de bucurie în tribune şi la nivelul gazonului.
Dar peste toate, reiterăm acest aspect, avem greii competiţiei, în păr, încă prezenţi. Încă în competiţie, visând cu toţii – mai puţin Costa Rica, poate chiar Columbia – la titlu.
Da, Franţa, deşi fără anvergura unor personalităţi precum Desailly, Thuram, Deschamps, Zidane sau Thierry Henry, se gândeşte la titlu, Germania nu se gândeşte nicicând la altceva, iar Argentina mizează ca Messi să mai facă trei partide precum precedentele patru. Da, Belgia lui Kompany, Hazard, Mertens şi Witsel se gândeşte la titlu, evident că Brazilia nu concepe un eşec iar Olanda nu uită cele trei finale ratate nemeritat.
Avem un campionat mondial de fotbal mai echilibrat ca oricând, cu un noian de candidaţi la preşedinţia lumii balonului rotund. Cine va prelua puterea pe 13 iulie după abrupta abdicare a Spaniei? Nu putem nici măcar anticipa, cu atât mai puţin să ne hazardăm într-un pariu. Personal, am mai spus-o într-un articol trecut, o mai spun o dată, mizez pe Franţa. Îmi place trioul ofensiv Valbuena – Benzema – Griezmann, aşa cum îmi place, de altfel, şi trioul de la mijloc, Cabaye – Pogba – Matuidi.
Virgil MOCANU               

Print Friendly, PDF & Email

Știri asemănătoare

Lasă un comentariu

*Folosind acest formular ești de acord cu politica noastră de confidențialitate!