Ultima zi a lunii august este dedicată limbii române. O limbă ca un fagure de niere cum spunea Eminescu. O limbă căreia poeții i-au dedicat versuri meșteșugite, scoțând în evidență frumusețea și bogăția ei. Și ce altceva mai de preț poate fi decât modalitatea de comunicare pe care am deprins-o odată cu laptele supt. Oare cum ar fi fost existența noastră fără a această miraculoasă punte de legătură – vorba. Și , spune o înțelepciune românească: „vorba dulce, mult aduce ”. O învățătură pe care am verificat-o în existența noastră și ne-am convins de adevărul ei. Și această dulceață a graiului românesc să o păstrăm, atenți fiind la fiecare rostire.
Ziua limbii române să o sărbătorim prin recitarea unor versuri știute din anii de școală. Va fi cea mai aleasă cinstire pe care o putem face astăzi, când mai mult ca oricând, putem fi mândrii că ne-a fost dat să ne exprimăm în limba română. Și de ce nu, se cuvine un fugar gând de recunoștință pentru cei care ne-au apropiat sufletul de frumusețea limbii române – educatoarea, învățătorul și profesorul de limba și literatura română.
Emil Talianu
