Agresiunea Federaţiei Ruse asupra estului Ucrainei a devenit tranşantă şi, din nefericire, anunţă declanşarea unui conflict militar de amploare care, cel mai probabil, va genera rescrierea sferelor de putere pe bătrânul continent. Viitorul imediat şi mediu este sumbru iar bărbaţii de până în 35 de ani se pot aştepta oricând la mobilizare. Vorbim aici de români. Nu de ucraineni, nu de moldoveni sau mai ştim noi ce vorbitori de limba rusă.
Sâmbătă, 30 august, preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a declarat la Bruxelles, înaintea summitului şefilor de state şi guverne din Uniunea Europeană, că în prezent există sute de tancuri şi mii de trupe ruseşti în Ucraina. Printre cele mai recente ”isprăvi” ale trupelor Kremlinului, Poroşenko a menţionat distrugerea tuturor caselor din oraşul Novosvitlivka. Tancurile Federaţiei Ruse nu au ratat nici măcar o singură locuinţă din acest orăşel din apropiere de Lugansk, a precizat preşedintele Ucrainei.
De cealaltă parte, fix în aceeaşi zi, pe 30 august, Vladimir Putin a declarat, cu cinismul caracteristic acelora care nu acceptă să fie contrazişi, că ”Atunci când analizăm evenimentele din Donbas, Lugansk şi Odesa, înţelegem cu toţii ce s-ar fi întâmplat cu Crimeea dacă nu luam măsurile necesare pentru a asigura libera exprimare a locuitorilor din peninsulă. Noi nu am anexat Crimeea, nu am ocupat-o, ci le-am dat oamenilor de aici posibilitatea de a se exprima liber. Eu cred că i-am protejat.”
