Cultură

TEATRUL AZI: „Fenomenul Giurgiu”

Teatrul-Tudor-VianuÎn cea mai recentă conferinţă de presă, directorul Teatrului „Tudor Vianu” Giurgiu, Mircea M. Ionescu, a mărturisit jurnaliştilor locali faptul că marea bucurie privind începutul lui 2014 a constituit-o revista „Teatrul azi” şi, mai cu seamă, ultimul număr, apărut pe 10 ianuarie.
Cel mai recent număr al publicaţiei conţine o cronică a Festivalului Teatrelor Dunărene, eveniment desfăşurat la noi în octombrie 2013.
Cronica, intitulată Fenomenul Giurgiu este semnată Zeno Fodor. „Un cronicar de talia lui Zeno Fodor, şi el fost director al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, secretar literar de elită, traducător, absolut m-a copleşit. (…) Adevărul este că există un fenomen Giurgiu. Suntem singurii care jucăm numai dramaturgie românească”, a spus Mircea M. Ionescu.
Managerul Teatrului giurgiuvean a pus la dispoziţia presei cronica din revista „Teatrul azi”, iar noi vă prezentăm, cu mândrie, un fragment de la început:
 „Până de curând, când am fost invitat la Festivalul Teatrelor Dunărene, nu ştiam prea multe despre ce se întâmplă la Teatrul din Giurgiu, care mai nou poartă numele marelui cărturar (giurgiuvean de origine) Tudor Vianu.
Ajuns acolo, am descoperit un adevărat fenomen: într-un oraş relativ mic, capitala celui mai sărac judeţ din România, un mic teatru de proiecte, fără o trupă proprie (are doar 24 de angajaţi: conducere, tehnicieni de scenă, personal administrativ şi de întreţinere), şi-a asumat, cu bani puţini dar cu multă dăruire, o sarcină grea dar extrem de notabilă: din 2010, de când director este cunoscutul şi apreciatul dramaturg Mircea M. Ionescu, programul pe care acesta l-a stabilit pentru instituţie „Giurgiu- Cetatea dramaturgiei româneşti”, este respectat cu stricteţe.
Într-adevăr, dintre premierele montate de atunci, 25 au fost piese româneşti (aproape toate contemporane, unele prezentate în premieră absolută, semnate, de regulă, de dramaturgi de certă valoare, precum Dumitru Radu Popescu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu, Tudor Popescu, Dinu Grigorescu, Viorel Cacoveanu, Val Butnaru, Mircea M. Ionescu şi alţii), una a fost din dramaturgia contemporană bulgară (în cadrul unui incitant proiect româno-bulgar, realizat în colaborare cu teatre din Ruse şi Silistra), iar una, inspirată din Goldoni, a fost un spectacol de stand-up comedy.
Tot de la preluarea conducerii de către M.M.I., a fost lansat şi Concursul anual „Dramaturgie în doi” (la care au fost primite aproximativ câte 20 de manuscrise la fiecare ediţie până acum), piesa distinsă cu premiul I fiind montată la Giurgiu încă în cursul aceleiaşi stagiuni.
Ca o recunoaştere a contribuţiei esenţiale la promovarea dramaturgiei româneşti contemporane, Teatrul „Tudor Vianu” a fost distins cu o Diplomă de Onoare a Uniunii Scriitorilor, iar în acest an, în zilele Festivalului Teatrelor Dunărene, în ospitalierul spaţiu al Cafenelei Artiştilor din Teatrul giurgiuvean, s-au desfăşurat lucrările Colocviului Naţional de Dramaturgie „Mircea Ghiţulescu”, prezidate de Horia Gârbea, preşedintele filialei de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor- prilej cu care dramaturgi şi oameni de teatru au dezbătut (aplicat şi cu temeinicie) starea actuală a scrisului teatral românesc, aducând şi valoroase idei pentru o mai bună promovare a acestuia în luminile rampei.
Dintre ele, voi aminti doar una, care mi se pare cea mai importantă: adoptarea unei legi prin care teatrul care montează o piesă românească nouă sau una mai veche, dar de o valoare deosebită, să primească o subvenţie specială, în plus faţă de bugetul obişnuit.
În acest climat- pe care nu am nicio ezitare să-l consider un fenomen în viaţa teatrală din România, prin unicitatea, valoarea şi importanţa sa-, cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Teatrelor Dunărene a fost un succes”.
(fragment din revista Teatrul azi, articol semnat Zeno Fodor)

Știri asemănătoare

Lasă un comentariu

*Folosind acest formular ești de acord cu politica noastră de confidențialitate!