Ca si consumator domestic de presă electronică am evaluat disputa recentă dintre PNL şi presa locală, denumită „aşa-zisă”. Că au fost maziliţi nişte membri timpuriu cooptaţi în BPJ, că nu mai aveau loc graţie notorietăţii versus vechimii în partid… mărunţiş! Eu aş interpreta disputa în altă cheie: dacă acum se dau bani mulţi şi publici pentru a demola Opoziţia, prin intermediul unei prese parţial hămesite, cam ce se va întâmpla în ultima linie dreaptă a campaniei? Dacă aşa-zisa Opoziţie sau PNL, mai exact, nu contrazic niscai voci din presa electronică, chipurile obiective, voci „montate” pe zeci de milioane lunar, cam ce vor flaşneta stimabilii ziarişti anul viitor, cu credibilitatea rămasă neştirbită? Acum, nu înţeleg cum de toate ziarele electronice care critică PNL au contracte bănoase cu Consiliul Judeţean, teoretic liberal, dar anticipez că banii mulţi ai PSD, care nu vor mai putea finanţa bannere şi alte flecuşteţe, graţie noii legi electorale, sunt pregătiţi să umple conturile celor care sunt dispuşi să încondeieze PNL-iştii cei mai incomozi.
Alte vremuri, altă campanie! Care campanie se anunţă eficientă la maxim, pe două paliere: primo, aşa-zisa tentativă de dărâmare media a liderilor PNL şi secundo, încurajarea comunicatorilor PSD, insuficient convinşi că pot câştiga localele de anul viitor. Insuficient sau insuficienţi ca număr, nu ştiu… Eu stătui la o masă, astă seară, cu un băiat roşior în obraz şi în carnetul de partid, nuntaş de ocazie şi promotor neostoit al convingerilor PSD-iste. Am încercat eu, constructiv, să-l descurajez, dar m-a curentat din start: „o să cânte mai târziu… Braşoveanca, dar noi nu dansăm pen’ că nu vrem să dăm niciodată înapoi!”. Bă, eşti nebun! Nici marele Celentano nu are atâta încredere în forţele proprii… Oricum, până să găsesc eu o replică, discuţia a dat un tur de masă şi a ajuns la preopinentul PSD, odată cu tema sensibilă a imigranţilor arabi. Ce să aştepţi moderaţie şi flexibiltate la discipolul lui Dragnea, replica a venit ca trimisă de bazooka: “nu e problemă, cum am mărit pensiile şi salariile mărim şi… numărul de imigranţi de primit!” KO tehnic! Stabilitate macroeconomică, echilibru bugetar, deficit comercial, toţi asemenea termeni au fost percepuţi ca înjurături de mamă şi trataţi cu încruntare. În lipsă de argumente solubile în logica celor care promovează venitul minim garantat pe viaţă, un comesean a apăsat butonul nuclear: DIICOT şi DNA, sperietori pentru primarii PSD! Numa’ că, după un moment de adunare, meseanul nostru „made in PSD” ne-a întors complimentul în stil de Ministerul Dezvoltării: “Bă, dacă ne mai stresează DNA şi Curtea de Conturi să vină să asfalteze ei satele româneşti!”. Linişte totală, nu pentru că ar fi avut cineva senzaţia că e urmărit acustic de vreo dronă care survolează restaurantul “Perla”, ci pentru că, de când lumea românească, încrederea utopică în forţele proprii a măturat armate de cotropitori!
Ca atare, deja raliat celor care cred că PSD va guverna până în toamna anului viitor, trebuie să constat că tăria de caracter ţine loc de râu, ram sau lege, iar încrederea suporterilor guvernului în bunăstarea sângerie a zilei de mâine reprezintă ditai piatra de moară pe care cu greutate maximă o va putea urni cineva, fie el liberal, cetăţean sau simplu mirean doritor de vremuri mai bune…
PIXU’ CORECT
