Dată fiind răspândirea vorbitorilor de limbă rusă pe teritoriul Ucrainei, această ţară s-ar putea desprinde în două. Partea de vest, unde predomină ucrainenii, şi cea de est, unde rusofonii sunt majoritari.
Este de spus, înainte de toate, că ceea ce se joacă acum, post evenimentele sângeroase de la Kiev, se intitulează, simplu, Crimeea. Adică o mai veche zonă de interes a Rusiei, care a aparţinut acesteia până în 1954, fiind şi acum populată în mare parte de etnici ruşi.
În acest sens, Putin a mobilizat 150.000 de soldaţi la graniţa ruso-ucraineană. Evident, măsura i-a alertat pe americani care l-au avertizat pe liderul de la Kremlin să-şi ţină promisiunea de a nu încerca să divizeze Ucraina.
Concomitent, NATO a transmis un mesaj în care susţine că va continua să sprijine integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Ucrainei, democraţia şi principiul inviolabilităţii frontierelor.
Joi, 27 februarie, persoane înarmate neidentificate au preluat controlul asupra Parlamentului şi Guvernului din Crimeea, la Simferopol, capitala acestei republici autonome arborând steaguri ruseşti. La scurt timp după acest moment, Parlamentul din Crimeea a decis organizarea uznui referendum pe 25 mai privind independenţa faţă de Ucraina. Este de amintit că fix în aceeaşi zi, la Kiev este organizat scrutinul prezidenţial anticipat decis după demiterea lui Ianukovici.
Analiştii sunt in corpore de acord că Rusia, în cazul divizării Ucrainei, ar avea culoar către Republica Moldova, unde zona Transnistria este rusofonă, urmând să poată controla partea de est a Ucrainei, de la Doneţk până în Crimeea.
Inclusiv fostul preşedinte gruzin Mihail Saakaşvili este de părere că Rusia are nevoie de Crimeea, ”unde va interveni militar pentru a construi un coridor, o punte de legătură între Abhazia şi Transnistria.”
