Nu sunt convins că e nevoie doar de un băţ de chibrit pentru a incendia o pădure. Nu sunt convins nici că un singur glonţ poate genera un război. Sunt conştient însă de o certitudine. Un singur ziarist poate macula definitiv mintea unor adolescenţi. A unor tineri care păşesc în viaţă fără bagajul de adevăruri grele, ultime, grave, pe care le tot căutăm cât trăim. Orice deltaplan de i-l prezinţi drept un 707, puştiul, cu un zâmbet larg dublat de doi ochi cât cepele, te va întreba câte tone de kerosen consumă la suta de km.
Zi de zi, mă frapează aceiaşi cutumă ce a devenit normă în presa românească. Presa de orice nişă, nu importă. Bunăoară, eu sunt pasionat de sport şi citesc zi de zi, firesc, Gazeta Sporturilor. Ce legătură are ultimul amant al lui Scarlett Johansson cu sportul? De ce un cineva pasionat de Barcelona, Roger Federer sau Miami Heat ar fi interesat că i s-au văzut nurii Zăvorancei la TV? Sau că Sişu s-a însurat în puşcărie cu o primejdie care i-a spart de fapt casa şi l-a despărţit de mama băieţelului care-i poartă numele? Ei bine, toate acestea mustesc pe site-ul Gazetei. Aşadar interesează(?) Bineînţeles că un copil de până-n 20 de ani va priza fără să respire toate aceste ştiruţe însoţite de poze deocheate. Că doar nu s-o apuca să-i citească pe Ioaniţoaia, Naum, Georgescu sau Geambaşu.
Paradoxal, tocmai aceştia decid că articolul ce face referinţă la cele 287 de săptămâni nr. 1 ATP pentru FedEx va avea vizavi, în oglindă, drept replică, faptul că Oprişan a fost şi el clientul fetiţelor matronate de consoarta şefului de cabinet a lui Blejnar.
OK, am înţeles, sexul şi moartea vând în draci. Dar nu cumva noi, jurnaliştii, suntem cei care am creat această înfiorătoare prejudecată? Tot aud în stânga şi-n dreapta: ”Asta se cere, asta vor cititorii!” Pe bune? Nu cumva (doar) asta cer pentru că de la bun început (doar) asta li s-a servit? Prezintă-i unui copil corcoduşa drept fructul suprem şi îndoapă-l ani de zile. Dă-i apoi căpşuni. Îţi va spune că nu a gustat nicicând ceva mai acru. De vreme ce noi, jurnaliştii, suntem cei care am prezentat oamenilor rahatul drept amandină, evident că acum, culegem ce am semănat. Respectiv o audienţă cvasiignorantă, predispusă la bârfă şi kitsch. Predispusă spre manea, Ogică, Simona Buruiană şi desigur, Oana. Care, ce credeţi, a trăit bre, cu Mircea Badea… Formidabil!
Unde sunt ziariştii formatori de opinie de pe la începutul anilor ’90? S-au ascuns? Sau au devenit între timp milionari şi astăzi se rezumă la a nu se pronunţa, tăcerea lor devenind mult mai consistentă?
Pentru că, peste toate, nu neapărat acest 43% promovabilitate la Bac este îngrijorător. Ci faptul că 4,3% din aceste 43 de procente, adică tot ce depăşeşte 140 IQ în România juvenilă, pleacă afară să-şi găsească fericirea. Implicit aici rămân toţi cei care sunt aferaţi să afle dacă nu cumva Costin Mărculescu bâstâcâie pe Litoral cu Andreea Tonciu.
