Deşi în ţară, numărul creşelor de stat nu depăşeşte 300, iar personalul calificat reprezintă o rara avis, dezvoltarea sistemului privat încă nu a devenit o imperativă. Exploatarea sistemului privat nu a dezvoltat încă un teren propice. De ce? Legislaţia ambiguă, condiţiile stricte de acreditare legate de mobilier, spaţiul necesar fiecărui copil, dar şi pregătirea personalului. Toate acestea reprezintă tot atâtea obstacole în calea celor care vor să înfiinţeze o creşă privată. Ce îi motivează totuşi pe temerarii care s-au încumetat să deschidă o afacere în acest domeniu?
Anul trecut, în România s-au născut aproximativ 200 de mii de copii, ceea ce echivalează cu o piaţă consistentă. Pe de altă parte, criza economică a lăsat urme foarte adânci, măsurile de austeritate atingând şi zona indemnizaţiilor pentru copii. Astfel că la începutul lui 2011, au intrat în vigoare modificări la legea privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului. Efectele acestor modificări legislative încep să se resimtă acum, când mamele, pentru a primi indemnizaţia de 500 de lei lunar, sunt practic impulsionate să revină mai devreme la serviciu, şi prin urmare încep să caute modalităţi pentru a-şi lăsa copiii în siguranţă. Pe lângă tradiţionalii bunici sau bonele aferente, opţiunea de a lăsa copilul la creşă devine din ce în ce mai atractivă pentru tot mai mulţi părinţi.
