Un studiu recent relevă faptul că epidemia obezităţii ar putea să reprezinte o problemă infinit mai spinoasă decât se credea în trecut. Şi asta pentru că oamenii de ştiinţă nu au luat în calcul până acum greutatea pe care o acumulăm o dată cu înaintarea în vârstă.
În 2008, peste 1,5 miliarde de oameni erau clasificaţi supraponderali, iar 500 de milioane intrau în categoria obezi.
Astăzi, în Europa, rata obezităţii variază între 8% din populaţie, în România, şi 23% în Regatul Unit, în timp ce în Statele Unite, peste 60% (!!!) dintre persoane sunt supraponderale sau obeze. Bolile asociate cu aceste probleme de greutate cauzează anual în jurul a 300.000 de decese.
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că epidemia obezităţii la nivel global este rodul unei alimentaţii nesănătoase, în ciuda tuturor avertismentelor, această alimentaţie fiind generată, primordial, de trucurile restaurantelor fast-food.
Oamenii decid să mănânce şi atunci când nu le este foame pentru aspectul social al mâncatului (pentru a fi împreună cu alte persoane) sau pentru că… pur şi simplu nu au altceva de făcut. Restaurantele profită de acest aspect prin poziţionare şi prin felul în care sunt amenajate. Fast-food-urile, bunăoară, sunt amplasate în zone aglomerate sau în centre comerciale pentru ca oamenii să mănânce şi când se plimbă sau fac cumpărături.
Sunt folosite din abundenţă imagini pentru a crea iluzia foamei. Fast-food-urile profită şi de mirosul din restaurant care influenţează cantitatea de mâncare consumată şi profită de acest lucru prin folosirea unor arome artificiale, dar şi prin faptul că, psihologic, obligă clienţii să stea la coadă în loc să-i servească la masă. Cei din faţă vor trece cu produsele achiziţionate pe lângă ceilalţi, care aşteaptă, aceştia din urmă, care vor vedea şi vor mirosi mâncarea, fiind predispuşi să comande mai mult.
Inclusiv muzica influenţează apetitul. Studiile au arătat că muzica lentă, în surdină, încurajează clienţii să petreacă mai mult timp într-un anumit loc. Tocmai de aceea, în fast-food-uri se aude întotdeauna muzică pop, în surdină, nicidecum melodii dance sau techno.
Nu în ultimul rând, restaurantele fast-food, care îşi vând produsele într-o varietate de mărimi, încurajează întotdeauna achizionarea celei mai mari porţii. Un client care va comanda această porţie va avea tendinţa s-o consume în totalitate chiar dacă nu mai îi este foame.
