„S-au epuizat fondurile”. Este laitmotivul folosit, aproape zilnic, indiferent că este vorba de începutul, jumătatea sau sfârşitul unei luni, de reprezentanţii laboratoarelor de analize din Giurgiu. Un laitmotiv ce îi aduce la disperare pe cei care sunt nevoiţi să facă analize, pentru că nimeni nu merge la un astfel de laborator doar aşa, din plăcere, ci pentru că un medic a considerat că este nevoie de nişte analize pentru a pune un dignostic.
Realizarea celor mai banale analize medicale a devenit, la Giurgiu, o adevărată aventură. Şi nu de ieri, de azi, ci de luni de zile. Zi de zi, pacienţii ce merg la medici pentru că se simt rău – şi nu doar aşa, de plăcere, ori într-o vizită de curtoazie – şi primesc trimiteri pentru analizee de laborator se confruntă cu acelaşi răspuns: nu sunt fonduri. Şi vorbim aici despre acele laboratoare care au contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, instituţie ce decontează astfel de servicii. Deja, atunci când intri pe uşa unui astfel de laborator cu o hârtie de la medic, nici nu mai apuci să spui de ce ai venit, pentru că primeşti din start răpunsul: „Nu sunt fonduri”… Asta fără să mai amintim de bolnavii care au nevoie de astfel de analize periodic. S-a ajuns în situaţia în care la laboratoare se fac liste de aşteptare. Şi pentru că oamenii ştiu deja că, dacă a trecut data de 1 a lunii, nu mai au nicio şansă să apuce să facă vreo analiză gratuită, aceste liste se fac cu mult timp înainte.
Aceste liste cuprind, evident, pacienţii care au fost deja la medic şi au primit trimiteri, aşa că dacă mâine, de exemplu, vă simiţiţi rău şi medicul dumneavoastră vă trimite la analize, probabil că le veţi putea face undeva prin luna iunie-iulie, asta, evident, dacă prindeţi un loc pe listele de aşteptare şi dacă nu cumva până atunci situaţia se agravează până într-acolo încât să ajungeţi pe vreun pat de spital, unde, de bine de rău, vi se fac, totuşi nişte analize pentru care nu trebuie să plătiţi. Ar mai fi, totuşi, o soluţie: să scoateţi bani din buzunar.
Şi era vorba doar de nişte analize de bază, căci despre preţul unora mai complicate ne-a fost chiar frică să mai aducem vorba. Şi ce facem dacă nu avem acei bani? Rămânem cu trimterea şi cam atât. Că doar pentru asta plătim, lună de lună, contribuţii la fondul de asigurări de sănătate, nu-i aşa? Dacă tot trebuie să bagăm mâna în buzunar pentru orice serviciu medical, atunci de ce mai plătim aceşti bani? Este o întrebare pe care mulţi români şi-o pun aproape zilnic şi la care nimeni nu găseşte vreun răspuns. La fel cum nimeni nu găseşte vreun răspuns nici la permanenta batjocură la care sunt supuşi oamenii ce au ghinonul de a se îmbolnăvi în România şi nu au bani – adică majoritatea covârşitoare a românilor – purtaţi pe drumuri de la Ana la Caiafa, până când îşi găsesc sfârşitul prin vreun hol de spital, aşteptând, zadarnic, să îi bage cineva în seamă.
