LECȚIA DE ISTORIE – 20 iunie: Inaugurarea „Podului Prieteniei” de pe Dunăre.
La data de 20 iunie 1954 a fost inaugurat „Podul Prieteniei” de peste Dunăre dintre orașul Giurgiu și orașul bulgăresc Ruse. Pe atunci, cel mai mare pod combinat (rutier și cale ferată) din Europa, acest pod a fost construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări comuniste și cu ajutorul financiar al sovieticilor care au insistat ca podul să fie numit „Podul Prieteniei” pentru a reliefa „relațiile prietenești” dintre țările supuse Moscovei. Adevărul este că acest pod, deși era deosebit de necesar pentru ambele țări, în condițiile grele de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, atât României, cât și Bulgariei le lipsea posibilitatea de finanțare a acestui grandios proiect. Astfel, liderii celor două țări comuniste din acea vreme au discutat la Moscova despre acest lucru și au obținut acordul lui Stalin, care a decis să participe la construcția podului, acceptând să pună la dispoziție utilajele care lipseau României și Bulgariei și ce era cel mai important, să finanțeze aproape integral construcția acestui important obiectiv. Însă adevăratul motiv pentru care Stalin a fost de acord cu construcția podului se presupune a fi dorința liderului de la Kremlin de a avea la îndemână un mijloc rapid de a intervenii în zonă, mai ales că exista deja diferendul cu Iugoslavia lui Tito. Astfel, lucrările la acest pod au debutat la începutul anului 1952 și s-au încheiat în 1954, mai precis pe 20 iunie, când a avut loc inaugurarea oficială a impresionantei construcții de pe Dunăre. Podul Prieteniei
a fost construit pe două nivele, unul rutier și unul feroviar, având și un trotuar pentru pietoni, iar în plus, este singurul pod mobil de peste Dunăre, care are posibilitate de a se ridica atunci când trec ambarcațiuni mai înalte. „Podul Prieteniei” româno-bulgare a fost folosit masiv de propaganda comunistă pentru a reda „relațiile perfecte” dintre România și Bulgaria, liderii celor două partide comuniste, Nicolae Ceaușescu și Todor Jivkov, făcându-și un obicei din întâlnirile cu „semnificație istorică” chiar pe pod, în cadrul deselor întâlniri bilaterale.
