După „Colectiv” nu s-a schimbat mai nimic în România. Cladirile se dărâmă pe noi, spitalele sunt pline de bacterii, oamenii n-au bani să-și trateze copiii bolnavi. Nimeni n-a invatat nimic. A rămas în urmă doar suferința fără margini a unor părinți care si-au pierdut copiii într-un incendiu, la un concert. N-a fost un atac terorist, dar a fost un atac care a scos la suprafață fragilitatea, neputința, „statului”.
Această tragedie nu a făcut altceva, decât a arăta cu adevărat mizeria în care ne zbatem. Și asta nu din cauză că nu cunoaștem realitatea zilelor noastre ci că ne place să ne mințim când nu acceptâm adevărul.
Nu aș fi bănuit niciodată că după #colectiv nu vom construi niciun spital. Singurul care se ridică e din donații, făcut de Daruiește Viata, în timp ce UE ne așteaptă să luăm banii pentru spitale regionale…
Tragedia părea să schimbe fundamental lucrurile în societatea românească. Guvernul a plecat de la putere înțelegând tensiunea acumulată, oamenii au părut să-și trezească stropul de conștiință dintr-o amorțeală de peste două decenii.
Citeam și că România nu mai are bancă de piele, autoritățile închizând singurul loc unde se depozita și conserva pansamentul biologic pentru marii arșii. Banca de piele se afla în Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, însă de peste opt luni a fost închisă de Agenția Națională de Transplant, după ce a funcționat 22 de ani.
Am mai citit că Iohannis e singurul politician care a venit sa aduca un omagiu victimelor de la #Colectiv.