Teoretic, pentru a atrage investitori, o condiţie de bază este infrastructura. Infrastructură care, însă, la Giurgiu, este la pământ. Şi dacă prin oraş străzile mai sunt cum mai sunt, în zona de nord, acolo unde, de bine, de rău, încă îşi mai desfăşoară activitatea câteva firme, drumul principal este praf şi pulbere.
Gropi pe toată lăţimea drumului, e adevărat, peticite, pe ici pe colo, însă numai pe câţiva metri, la intrarea dinspre şoseaua Bucureşti. O adevărată lecţie de măiestrie pentru şoferii nevoiţi să folosească acest drum, mai ales pentru cei ai maşinilor grele, care, vor nu vor, trebuie să meragă pe strada Gloriei, pentru că aici îşi au sediul mai multe firme ce au nevoie de transport greu. Un coşmar şi pentru şoferii autobuzelor societăţii locale de transport în comun, ce îşi are sediul şi garajele aici, dar şi pentru o altă firmă de transport, privată, care are ghinionul de a-şii avea sediul tot pe strada Gloriei.
Cât despre şoferii autoturismelor care trec pe această stradă, numai ei ştiu ce gânduri „necurate” au la adresa autorităţilor locale… Din păcate, starea acestei străzi este aceeaşi de ani de zile. Mai mult decât atât, se înrăutăţesşte pe zi ce trece. Ce e şi mai rău este că nimeni nu pare a lua în seamă şi această arteră, care, dacă pentru giurgiuvenii obişnuiţi poate nu este chiat atât de importantă, nefăcând legătura cu vreun cartier de locuit, pentru cei care lucrează aici, a ajuns un adevărat coşmar.
C.M.
