Educaţia sexuală lipseşte cu desăvârşire din şcolile noastre, deşi (sau poate tocmai de aceea) statisticile arată că suntem pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul fetelor sub 18 ani care aduc pe lume copii. Deşi Ministerul Educaţiei susţine că a demarat încă din 2001 Programul Naţional ”Educaţie pentru sănătate în şcoala românească”, în fapt, este vorba de un curs opţional, care se ţine doar dacă dascălii sunt dispuşi să-şi asume rolul de formatori.
Una peste alta, realitatea este de-a dreptul ridicolă, ca să nu-i spunem dramatică. Profesorii noştri roşesc când vorbesc despre sex, asta în timp ce Vestul investeşte în educaţia sexuală a copiilor încă de la vârsta de cinci ani, când se ţin primele lecţii.
Copiii, puberii, adolescenţii noştri învaţă încă de la televizor lucruri elementare, dar fundamentale despre viaţă. În şcolile noastre, în cel mai bun caz, dirigintele este cel care face pe consilierul. Inclusiv ONG-urile întâmpină rezistenţă în şcoli, iar ministerul de resort nu vede o prioritate în includerea unor cursuri speciale în programa obligatorie.
